Printre noi
Odată... un om
Cu constelații în orbite
și pe gînduri.

Coridoare nesfîrșite,
magie într-un degetar de lut,
întrebări și neliniști,
scaunul pe catedră și el printre noi,
Cafeaua din palme, pahare de vise și iluzii
sorbite într-o geană de spațiu,
pe un colț de timp...

Lumina s-a închis
într-un moment de neatenție...
Lichefiat șevalet
Picură ocru roșu pe tîmple.
Cineva a mutat reflectoarele
să mai treacă o clipă puțin, doar atît cît
să zboare sufletul, rotire străvezie
între anotimpuri.