Pîntecul meu nu-și știa rodul
tînjea în noapte, visa în ziuă
scormonit de fuse nevăzute.
Între noi barieră de sînge, închipuiri de riduri
iubirea între oase și dinți...

Vei mai știi, vei mai fi același strigăt în dimineață?
Mamă, pune-mi pătura pe cap,
Eu m-am obișnuit cu noaptea,
Tu te-ai obișnuit cu ziua...
m-am trezit pentru că s-a ciocnit o rază de mine...
vroia să se furișeze în camera ta
credea că nu ai ferestre.