arde marul ce ne-a apărat
de ploile acide-ale pământului
arde și mi-i sete, neapărat
am să zmulg funia din jurul gâtului

arde și funia acum, îmcet, lin
mă zvârcolesc de sete în curând
o să alerg în jurul fântânii...chin-
apa dulce se vede în afund clipind

arde și luna pe cer, arde și-n puț
eu cad printre pietre-prestabilit
Încerc să mă prind de lanț, îl cruț
Și luna adâncului-mi zâmbește lihnit