introducere: vacarm
vocile îi ocupă abuziv spațiul i-l înțeasă îi cer socoteală
chiar și atunci când îl măsoară cu atenție
chiar și atunci când marginile lui îi vin aproape
atât de aproape încât gesturile nu mai încap decât înăuntru
”mama, tu de ce nu râzi niciodată?”

cuprins: natură cu mamă mută și copil aproape infirm
ea scăpase din vedere povara răspunsului
el n-o poate înveseli nu renunță recurge la ghidușii
stâlcește cuvinte se preface a nu înțelege nimic din ceea ce ține de vidul sufletesc
doliul care nu acceptă ostoirea
căința care tulbură odihna
ecranul filtrant
monocromie

încheiere: piele jupuită de viu
ea inventează o poveste despre o anume boală a feței
despre o anume rezistență întoarsă către speranță
povestea aceea cu esențe
o lume altfel
el adoarme aproape liniștit

eroare de fond
lucrurile ocolesc în cădere