Lola și-a spart capul și de atunci
a devenit creativă.
Ajunge să își ducă mâna la ceafă
și să preseze ușor.
Toată strada se umple cu oameni
frumoși.
Și fiecare își are povestea și lumea
de mielină.

Până când totul
va sfârși într-o baie de sânge
în locul marcat cu cretă
din care au strâns-o
Lola va schimba universul
întreg.

Chiar noi cei ce stăm
și o veghem
vom constata cât de plastici
am devenit dintr-o dată.
Cât de moale e zeul nostru și cum
ne coagulăm
încet
în jos
pe gâtul ei atât de frumos
de lebădă mută.

___
Copyright Adela Setti