nu ți-aș spune nimic din sângele meu de-ar fi să n-am decât albastru tu n-ai să înțelegi nu mă plictisesc alegerile nici substraturile prin care îmi spui altfel evitați consumul excesiv de lingușeală stări și hotărâri grăbite nu-i ușor să urăști încordat pe mușcătura haitei doar transparență comandante o prezență che nimic mai mult strânge-ți mușchii de pe suflet lasă patima liberă liberi suntem și noi

îmi seamănă a neputință tot n-am să-ți spun

ies din rahatul ăsta de viață imaginând prezumția de nevinovăție și repede
crezi că murdăresc curatul inflamat greșit o stare a cuvintelor nimic mai mult
nepotrivit sertarele ți s-au arătat răvășit într-o ordine de impuls în niciunul ce-ai presupus
se mai întâmplă nevinovată știu
dar nedreaptă atitudinea mon cher
nedreaptă și nepotrivit condei