agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-24 | |
Zi de duminică de vară. Răcoarea dimineții mă învăluie plăcut pe drum. Deși este week-end, trebuie să merg la seviciu! Ãsta îmi e norocul…
Ajuns la locul de muncă, fac ceea ce majoritatea semenilor mei fac în fiecare dimineață, la începutul programului: prepar o cafea și pornesc radioul! Sau invers, pornesc radioul și prepar o cafea... Îmbietoarea aromă se răspândește în birou, împletindu-se cu acordurile unei melodii difuzate de postul de radio preferat. Exact când mă pregătesc să gust din lichidul fierbinte, acordurile se sfârșesc brusc: este oră fixă, ora 8 dimineața, și postul preia știrile emise de B.B.C.! Hm! Hai să mai aflu ce se mai întâmplă p-aci, pe glob… Ãla l-a împușcat p-ăla, ăilalți puseră niscai bombe pe la casele oamenilor (să fie, de !, nu se știe când ai nevoie de așa marfă…), banalitățile cotidiene… Apoi începe emisiunea „Arena”, realizată de cineva care cere să fie numit Adrian Chiculiță (sau cam așa ceva, îmi cer scuze dacă nu am reținut corect!) Sincer să fiu, gândul îmi fuge un moment la o prostie: de zeci de ani de când am fost în contact legal sau nu cu B.B.C. sau Vocea Americii, nu am auzit și eu un nume normal, neaoș românesc! Un „…Escu”, dom’le! Un Gheorghe! Un Ștefan, un… ce vrei dumneata, dar să fie un nume dintr-acela care nu mă fac să tresar uimit, neobișnuit cu ideea că cineva s-ar putea numi în genul acela… Mereu urechile îmi răsunau neobișnuite cu numele celor de la B.B.C., nume neîntâlnite de mine prin țară, de parcă sărmanii fugitivi de acum câteva decenii își luaseră cu ei toți urmașii, de a dispărut numele lor de pe stradă! X-uliță, Pix-uliță, Bîrmîdînski și Popov, numai fii de daci și de romani… Trec peste asta, nu e vina omului pentru numele purtat, plus că trăim într-o țară liberă, nu? Nu putem pedepsi pe om pentru lipsa de imaginație la alegerea unui pseudonim… Oricum, putea fi mai rău! Putea fi un număr: Român 74! Român 23,545,638! H-7-25! Așa că mă mulțumesc cu ce e pe tarabă, gata, cumpăr tot! „Arena” de astăzi e dedicată aniversării a 60 de ani de la 23 August 1944! Intrigat, încep să ascult! Ce ne mai spun englezii? Lucruri noi, recent descoperite? Curiozitatea lasă loc imediat unui gust amar! Am scăpat în urmă cu 15 ani de o îndoctrinare, ca să mi se servească acum alte gogoși umplute cu altă marmeladă… „Regele a făcut…!” „Regele a dres…!” Ai senzația că regele, sătul de atâta război, a ieșit nervos pe uliță și mi ți i-a bătut, vericule, pe toți, pe ruși, pe nemți, pe englezi, pe români, (străini cu toții, nu?) tot ce-i ieșea în cale, să le bage mințile înapoi, în cap și să pogoare pacea mondială peste capetele noastre, smerite de rușine!!! Textul lecturat la radio abunda în expresii gen: „regele a condus ambele conspirații, atât cea militară cât și cea politică…” „regele i-a prezentat mareșalului Antonescu situația grea a României și l-a rugat insistent să oprească războiul împotriva Uniunii Sovietice…1” STOP! Un țânc, un adolescent, vede din camera lui de joacă din fundul palatului „situația grea a României1” mai bine decât un militar desăvârșit, cum trebuie să recunoaștem cu toții că a fost mareșalul, care, în afara propriei sale gândiri, apreciată just de lideri politici și militari din ambele tabere ale celui de-al doilea război mondial, avea la dispoziție atâtea servicii de informații și spionaj, un Mare Stat Major al Armatei, a cărui menire era TOCMAI ANALIZA ATENTÃ A SITUAÞIEI ROMÂNIEI, atâtea rapoarte și analize depuse zilnic pe birou, plus informarea directă din foarte desele sale deplasări în țară și pe front? Ar fi ca și cum m-aș apuca eu să îi explic, de aici, din orășelul meu de câmpie, domnului Bush cum stă treaba în Irak?!… Măi, BBC!!! Buuun! Deci regele s-a săturat și a făcut o revoluție pe care a definit-o ca lovitură de stat… Am înțeles! Urmează o mică limbuță, așa, în treacăt: „Recunoaștere a meritelor sale deosebite, însuși Stalin i-a acordat cea mai înaltă medalie sovietică, „Victoria” … și se continuă cu multe alte distincții oferite de celelalte puteri beligerante pentru meritul domniei sale în scurtarea războiului! Să vadă opinca ce mari fapte de arme a comis încoronatul!! Dar nu se spune nimic de lupta diplomatică dusă de Antonescu chiar cu guvernul britanic pentru a obține același lucru, chiar într-un mod mult mai puțin sângeros! Ajunsese bietul mareșal să ceară „trimiterea chiar și a unui simplu batalion de parașutiști britanici cărora să li se predea, neacceptând ideea capitulării în fața sovieticilor…2” Și nu se spune nimic de mârșăvia britanicilor de a ține la curent Rusia cu toate aceste acțiuni secrete dintre români și britanici! De ce? Oare pentru că englezilor nu le convenea o eventuală ieșire a României din război în condițiile pe care le obținea mareșalul, anume ca parte cobeligerantă? Sau pentru că, așa cum dădea deja din 1942 președintele Roosevelt asigurări în scris unui prieten, dragul domn Weissman, (evreu și el, ca tot omul,) că se lăsa Rusiei sarcina reîmpărțirii globului după război, referindu-se la țări unde este inclusă și România cu epitetul de „mici țări inconștiente2”, soarta noastră era deja decisă, speranțele și lacrimile poporului român și rugile fierbinți ridicate spre cer să „vină americanii” fiind pentru voi simple motive de amuzament? Iertată fie paranteza, azi, când ne acuzați că suntem comuniști, că abia am ieșit dintr-o dictatură roșie și când ne puneți opreliști pentru a „intra în Europa”(de parcă era comunistă ar fi mutat România undeva, prin Bangladesh!) vă întreb: CINE NE-A SCOS DIN EUROPA? UNDE ERAM ÎN 1939? DAR ÎN PERIOADA AUGUST 1944-MAI 1945?DE CE VOI, DEMNII EUROPEI, NU NE-AÞI ANUNÞAT ATUNCI, ÎN AUGUSTUL FIERBINTE, CÃ TOCMAI PLECASEM DIN LUMEA PE CARE O APÃRAM? Voiați ca întâi să ne vărsăm bruma de sânge ce ne rămăsese, și abia apoi să ne „exmatriculați” ?Voiați ca, întâi să vă scoatem castanele din foc și apoi să ne puneți să le plătim? Þineți minte: Nu poporul român a ales intrarea în comunism și nici Sovietele nu au făcut-o! Voi, Occidentul, ne-ați aruncat în acel iad și acum ne înfierați pentru trădarea voastră! „Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței!” Să revenim! Deci e clar: toate meritele aparținând regelui, e clar că României nu i-a mai rămas nimic! Tocmai de aceea ea n-a avut meritul de a fi considerată parte cobeligerantă și a plătit săraca 20 de ani pagube de război Rusiei – să numai amintim și tezaurul României, jefuit și tâlhărit de lichelele staliniste!!! Și apoi, dacă pe taica Stalin l-a podidit plânsul de emoție la vederea vitejiei lui Mihăiță, cum se face că, la scurtă perioadă de timp, îi trage o mare cizmă muncitorească în dos, de îi sare coroana de pe tărtăcuță? Ne sfătuiește domnul acesta, autorul acelui editorial de la „Arena”, să nu mai calculăm ce ar fi fost dacă nu întorceam armele, dacă puneam umărul alături de Wermacht și ne proțăpeam pe aliniamentul de la Nămoloasa! (Dracul ne mai scotea de acolo!) Spune dumnealui că de-asta o ducem azi prost, că gândim prea mult dacă… De ce? Eu, domnule Chiculiță, vreau să gândesc! Am dreptul să gândesc și nu las sfaturi ca ale dumitale să mă facă a mă rușina de acest obicei! CE ERA DACÃ… CE ERA ? Știi ceva, domnule, tocmai întrebându-ne ce era dacă…, realizăm ce mare însemnătate a avut gestul nostru și, realizându-i consecințele, nu vă putem lăsa să-l minimalizați, să-l bagatelizați! Tocmai astfel pot merge azi cu fruntea sus, strigând marilor puteri Rușine! pentru modul în care ne-au trădat și ne-au furat ceea ce meritam! Nu mai intru în amănunte, prea am fost dezgustat de minciunile sfruntate, cusute cu ață albă, zvârlite de BBC urechilor române! Dragă BBC, te respect și apreciez marea ta contribuție, în special în timpul războiului, cât și în perioada în care neamul meu se afla în lanțurile roșii! Recunosc tot ce ai făcut pentru noi, în numele unor idealuri juste! Dar, cam ce părere ai mătăluță despre neamul ăsta românesc? De ce ne jignești, încercând manipularea și dezinformarea noastră cu mijloace atât de ieftine? Dacă tot o faci, doar asta-ți e menirea, fă-ne să ne simțim mândri de tine, folosind niște metode inteligente, pe măsura noastră, a românilor! Știm prea multe despre dl. de Hohenzolern pentru a crede naivitățile dvs., scornite în birouri și cabinete departe de lumea reală, departe de realitățile din stradă a masei ce trebuie manipulată! Să vă spun ceva nou, poate, doar pentru dumneavoastră: - de ce se numește cu atâta drag astăzi acel domn „Mihai de România”, când, în anii în care nimeni nu îi contesta acest drept, era oripilat de această denumire, preferând-o pe cea de „Mihail de Hohenzolern”? - știați cum trata dl. Mihai actele de eroism ale militarilor români? Un mic exemplu: Slt. Anastasescu, pilot de vânătoare în cadrul Grupului 9 Vt român, este încolțit de patru Mustang-uri americane deasupra Ploieștiului. Iese din „joaca” asta cu avionul în flăcări și fără muniție! În timp ce se prăbușea, cu flăcările ajunse în carlingă, arzându-i deja echipamentul de zbor, vede în fața sa un bombardier B-17, Flying Fortress, și ia eroica hotărâre de a muri cu folos! Percutează cu avionul său ( un Messerschmitt 109G, fabricat la Brașov, România!) bombardierul și amândouă avioanele pornesc în flăcări spre pământ, într-un fatal tango sângeros… Un miracol uluitor se întâmplă și, din explozia în aer a bombardierului, sublocotenentul este azvârlit afară din avionul său, găsit ulterior de niște țărani căzut pe … o căpiță de paie! Plin de răni, dar viu! Mareșalul înaintează un raport regelui, prin care solicita acordarea unei distincții militare eroului. Regele se afla la biroul său când a primit raportul, jucându-se cu niște creioane colorate. Cu unul din aceste creioane scrie rezoluția sa pe raport: „Nu merită! N-a murit!” Dragă BBC, ce ar fi făcut regina dumneavoastră, guvernul britanic, dacă ar fi aflat o astfel de faptă de arme a unui pilot RAF? Câte romane s-ar fi scris și câte filme s-ar fi turnat despre acest erou? La mine în cartier, toată lumea a auzit de „Baden, stăpânul cerului”, dar nimeni nu a auzit de Anastasescu! „Vina voastră!” – strigați voi! „Vina guvernelor noastre!!!” aș striga eu, dacă nu aș ști ce condiții le puneți voi, „dezvoltații”! Mai târziu, după câțiva ani de la încheierea războiului, doi camarazi de arme de-ai lui Anastasescu, lt. Șenchea și lt. Dobran, sunt invitați de guvernul S.U.A. la Academia de Război de la West Point pentru a le arăta cadeților americani că eroii români despre care învățau au fost vii, reali, și nu rodul vreunei plăsmuiri fantasmagorice menite a-i îndârji pe cadeți… Întrebați-i! În valuri, cadeții West Point – ului s-au repezit să-i atingă fizic pe sărmanii piloți români, nereușind să creadă că aceștia existau cu adevărat! Doar mii de bravi piloți americani dăduseră în acea boală psihică, „flack-happy”, luptând deasupra pământului românesc… Mii de piloți americani au refuzat subit, după câteva misiuni deasupra României, unde luptau în raport de minim 40:1 împotriva vânătoarei române, să se mai întoarcă deasupra României! Numai la misiunea „Tide Wall” au decolat de pe Foggia A și Foggia B cca 2000 de avioane de vânătoare Mustang și 800 Flying Fortress (având fiecare 17 guri de foc!!!) împotriva a 15(!) avioane Messerschmitt 109G române (Grupul 9Vt român, cu baza la Tecuci, comandat de cpt. Alex. Șerbănescu, dispărut fără urmă în exact acea misiune!). Scor? Românii au avut 2 avioane doborâte, reușind să distrugă cca. 40 de bombardiere B17 și aproape 200 de avioane Mustang, net superioare ca tehnică și ca armament!!! Și ține minte, BBC: nu erau „boboci” piloții americani! Erau piloții care bombardaseră Nurnberg-ul, Dresda și Berlinul ani de-a rândul! Aceeași piloți care spuseseră despre antiaeriana Berlinului că e „atât de puternică, încât puteai să deschizi hubloul avionului și să pășești pe un covor de bombe3”! Cu acei eroi s-au luptat românii, iar mila și iubirea de semeni a românilor le-a zguduit acelor eroi moralul, făcându-i inapți pentru luptă! Dragă BBC, sunt atât de multe declarații și mărturii americane în acest sens, încât îmi doresc să-mi plătesc datoriile de la întreținere dându-mă dvs. în judecată! Dumnezeu nu doarme! Dar nici neamul românesc! Dragă BBC, în numele respectului pe care ți-l port, te rog: respectă-ne! Nu suntem un popor de analfabeți! Au trecut 60 de ani, dar noi, un neam care ne-am păstrat ființa milenii peste milenii la răscrucea marilor furtuni, nu în izolarea salvatoare a unei insule, ci legănându-ne copiii pe scut, cu sabia neatârnării în mână, suntem mai legați de istoria noastră decât orice alt popor din jur! Altfel încetam să mai existăm! Citește-ne și respectă-ne istoria, dragă BBC! Las-o așa cum au lăsat-o strămoșii când au făurit-o! Nu o cosmetiza după interese de moment! Istoria este veșnică și deasupra meschinelor noastre făpturi și voințe! Citește-l pe Iorga, propovăduind istoria neamului! Citește-ne cronicarii și letopisețele lor, mângâiate de patina timpului… Citește-ne „actul de naștere” și respectă-ne, BBC! Respectă-ne, BBC! Cum te respectăm și noi! Învață din pilda lui Dromihete, când l-a ospețit pe împăratul Darius, ce venise să îl cotropească! Iar, dacă interese majore o cer, jignește-ne! Noi te înțelegem! Mănânci și tu o pâine… Aruncă cu noroi în noi, în ceea ce se petrece azi în țară, în ce vrei… Te vom ierta sau, chiar, îți vom da dreptate! Dar nu ne întina strămoșii! Nu ne atinge istoria și eroii! Asta nu iertăm! Ei sunt prea sus… Ei sunt mai presus de tine, mai presus de interese, mai presus de mine! Sunt tabu, sunt intangibili, sunt sfinți!!! Mari imperii și-au rupt colții și și-au rătăcit trufia din acest motiv, BBC, dragă! Lasă în pace lucrurile noastre sfinte, moaștele neamului românesc, și îți promit că te vom ierta și te vom respecta ca înainte! Și, cu voia dumitale, un ultim sfat: spune-ne, mai bine, vreun basm de Anderssen, ori ceva cu Peter Pan! Nimeni nu a reușit până acum să îl facă pe român să înghită cu plăcere mătrăguna, nici să placă pe cineva pentru simplul fapt că e lăudat de alții! Românul crede ce vede, ce simte, ce știe el însuși, din propriul său suflet și cu propria sa voință! Respectă românul, BBC, și va veni ziua când vom arăta aceeași strămoșească iertare chiar și dumitale… Cu respectul cuvenit, Costi Alexandru, din Alexandria, România, 23 august 2004 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate