Inaugurat în data de 30 septembrie 1872, Colegiul Național Roman-Vodă Roman avea să schimbe viețile tuturor romașcanilor la acea vreme. Prestigiu, măreție, nume pompos, profesori competenți toate aceste lucruri țin de o cu totul altă eră, de un cu totul alt colegiu.
Roman-Vodă, acum în vârstă de 135 de ani, reprezintă dimensiunea vulgară și incompetentă a sistemului educativ din România. Fie că vorbim de cazuri de suicid pe scară largă, fie că vorbim de influența anumitor părinți, fie că vorbim de profesori nepăsători și o conducere slabă ajungem la o singură concluzie: decăderea liceului schimbă viețile tuturor celor care au poftă de carte, voință de a comunica si dorință de a fi formați. Nivelul condițiilor este cu mult sub cel al promisiunilor făcute pe vremea când așteptam emoționată în curtea liceului începerea oficială a primului an de liceu.
Eram îmbrăcată în mii de așteptări grandioase, fără a mă gândi o secundă că toate vor ajunge sa se năruie de la an la an. Acum elevă în clasa a XII-a, suport cu stoicism să fiu hrănită cu forța cu aceleași promisiuni semestriale și încerc să păstrez amintirea unui Roman-Vodă viu. Amintire distorsionată bineînțeles pentru că nu voi înceta să fiu bântuită de frigul din clasă care mi-a fost coleg de bancă atâta amar de vreme, sau de huiduielile colegilor mei la fiecare bal al bobocilor cu un final dureros de previzibil. Emoțiile micii boboace îmbrăcată mult prea simplu pentru nivelul acestui "liceu de elită" au ajuns în aceeași stare de amorțeală și bătrânețe timpurie ca cea a uneia din renumitele clădiri aparținând lieului.
Roman-vodiști de seamă au părăsit băncile prăfuite de trecerea timpului și au umplut pagini de istorie, sau mai nou...invadează showbizul românesc profitând de slăbiciunile oamenilor și făcând bani de pe urma lacrimilor lor. Nume ca Mihai Florescu sau Silberg Alexandru (chimiști), Mihail Jora sau Richard Stein(muzicieni), Jean Mihail sau Nae Roman (actori) sau chiar Andreea Marin au marcat trecutul glorios al unei instituții de mare seamă.
Dar nu pot să nu mă întreb cine va marca prezentul nostru, trecutul copiilor sau nepoților noștri. Fac parte dintr-o generație puternic influențată de cultura și stilul de învățământ occidental, sau cel puțin așa credeam.
Având un număr de 1386 de elevi, 48 de clase și 85 de profesori, Colegiul Național Roman-Vodă încearcă din răsputeri să păstreze aparențele care încă îl mențin în topul colegiilor naționale. Citeam pe site-ul oficial al liceului cum că elevii se pot bucura din plin de : "spații școlare de calitate ce respectă normele de igienă școlară, condiții de iluminat, apă curentă, încălzire" și așa mai departe. Nimic mai amuzant dragii mei. Spații școlare de calitate doar în clasele cu o situație materială predominant bună, pentru că fiecare sală de clasă cu bănci întregi sau cretă din belșug reprezintă o proastă investiție a părinților. Cât despre condițiile de iluminat, apa curentă sau încălzirea... nimic mai mult decât o glumă foarte proastă. În condiții meteo nefavorabile ( semiîntuneric, ceață, ploi sau ninsoare) elevii acestei instituții "de top" sunt nevoiți să scrie și să citească la lumina unor neoane mult prea bătrâne pentru a ne mai aminti când trebuie să le sărbătorim aniversarea, având ca sursă principală de căldură nimic mai mult decât hainele de pe ei. Programul de încălzire al încăperilor diferă de la sală la sală sau de la statutul de elev la cel de profesor, secretar sau director. Un singur corp din cele trei aparținând liceului beneficiază de încălzire centralizată, celelalte două încercând să facă față frigului cu sobe încălzite în intervalul 06.00 - 08.00 a.m. Apoi? Apoi nimic. Apoi se lasă frigul și ies la iveală fel de fel de viruși dornici de reproducere și flămânzi deasemenea. Despre apa curentă nu îmi permit să spun prea multe pentru că probabil, cel ce a făcut site-ul se referă la apa minerală de pe biroul celor din conducere, pentru că despre apa de la robinet nu mai știe nimeni mai nimc de foarte multă vreme. Băi pustii și pline de urme ale trecutului, cum ar fi rugina, găurile din geamuri sau țevile sparte, zac în tăcere sub privirile acelor 1386 de elevi. Cele două chiuvete din capătul sălii de baie nu funcționează dar la intrare tronează semnul " Apa de la chiuvetă se folosește doar pentru spălatul mâinilor!". Cine știe câte generații de elevi l-au citit. Mă cuprinde noastalgia amintinudu-mi de poveștile părinților despre acel loc perfect cu profesori care conturează spiritul și conștiința elevului aproape perfect și mă revolt văzând condițiile în care mi-am petrecut 4 ani de adolescență. Nu m-a format nimeni și sunt prea puțini acei profesori care merită să fie menționați.
Totul se plătește în liceu, inclusiv "gratuitățile" de care ar trebui să beneficize fiecare elev timp de doi ani.
Fiind mult prea aproape de linia de finish îmi permit să bat obrazul celor care transformă tradiția, integritatea și dorințele tinerilor elevi în revoltă. E vina lor că nu fac nimic de acolo din spatele biroului de lângă o sobă supraîncălzită, dar e vina noastră că acceptăm acest tratament. În atenția generațiilor viitoare ale acestui mare liceu: faceți ceva în privința condițiilor de învățământ pentru că o faceți pentru voi. Trebuie să învățăm împreună să spunem cu voce tare când ceva ne afectează. Am făcut primul pas și am încredere că veți fi mulți cei care veți ști să pledați apărându-vă principiile.
Un singur liceu, mii de destine și o voce care să ceară tot ce ni se cuvine!