Motto: Þi-aș povesti din Voiajul tău, dar am învățat de la tine să aștept... (Ascultări așteptate)

Azi m-am plimbat vreo doi km pe traversele de cale ferată, care trece cu zeci de km prin oraș. Ca să ajung totuși la ele, am sărit câteva garduri, câteva gânduri și m-am julit pe față de la niște crengi care mi se așezaseră în drum, punându-mi... da, pe acolo... și-am mers așa, citind file la-ntâmplare. Pe liniile astea trece câte un tren lung de-o oră pe zi, marfar. Îl mai aud seara când mă culc, așa cum văd avioanele la aterizare, prea aproape de înălțimea blocului. Pe cel de 6 nu-l apuc mereu, e cel pe care-l iau eu la ora 8 seara, să anulez măcar iluzoriu timpul dintre noi... și liniile alea de cale ferată, fără gară, cu multe ierburi sălbatice crescute printre traverse, cu buloane ieșite din ele, gata să te lovească dacă ești pe acolo când trece trenul... și mă gândeam așa... la gara fără șine în care aștepți trenul... ori șinele fără tren și fără gară... și mă întrebam, c-așa-mi venea... cum e mai bine? Am avut senzația că mergem împreună, tu pe o șină și eu pe cealaltă, fără amândouă, trenul nu trece niciodată, doar cel din gara noastră celebră...

Ce faci tu acum când eu mă uit la tine?... și cu tot uitatul din mine, îți spun că m-ai îmbogățit, de-am stârnit invidia și curiozitatea multora pe aici și, orbi să fim, tot ar trebui să vedem că ne-am îmbogățit amândoi, o bogăție pusă în comun, fără să numărăm cât de acolo și cât de dincolo. Se va vedea când voi începe să împart și eu din ce am primit în dar, și voi avea și mai mult... Dacă vreodată vei avea îndoieli, să știi, să crezi fără să te-ntrebi, că sunt acolo... sau aici... nu știu cum e mai bine spus, sunt....... și-ți voi fi și când............. mi-ar plăcea o gărgărița... o bucuruză.......
Aici nu mai e loc de cuvinte......... aici ne-am atins când am schimbat bateriile de la aparatul de fotografiat........