să privești

o bucată de lemn dintr-un gard și să le revezi pe toate
calde
din palma ta de copil

un bulgăre de zăpadă și să simți răceala
umedă
în vârful ghetei tale roșii de lac cumpărate din magazinul universal
de la colț în ajun de crăciun gâtul amar când a doua zi toți copiii aveau la fel

un mugure și să ai pieptul plin
cu toate freziile aduse de la școală de
mama ta profesoară care nu seamănă cu a mea

să privești răsăritul și să te simți puternic
fiindcă ai ucis o noapte sub gene ascultând the end de blur
cu tâmpla lipită de cursuri

să privești adânc în ochi un far aprins și să știi
că nimic niciodată nu va mai fi la fel
fiindcă de când fumezi lumea nu mai are
miros și mărul din care muști nu vine din beciul bunicilor ci dintr-un stand
de mall

să privești o femeie crupa ei
plină și să-ți vezi copiii căutându-ți prin geantă
dulciurile promise de peste mări și țări neapărat în aeroport să privești femeia
care va pleca lăsându-te nerepetat

și pălăria de pâslă cu cu boruri largi din șanț
să îți adune tot drumul sub tălpi când rostești fără să vrei sărutmâna
tată

pielea ta impregnată cu sămânța memoriei
cade acoperă ploaia
pe care o privesc pe jumătate și mi te bântuie
întreg

aș închide ochii
să nu aflu tot ce nu vrei să spui

#București, 17 decembrie 2003#
____
Copyright Adela Setti