Steluțe în gene. Ochelarii s-au aburit în vreme ce căuta secretul vrăjitorului din cana cu vin fiert, iar el rătăcea lângă urechea-i înghetață. Se aude un cântec franțuzesc în locul unde bătrânii se țin de mână. Începuturi. Patinatorii se iubesc.

*

Cu bicicleta alergăm prin sat. Repede repede repedeeee și e caaaald și e frumos. Nu ne pasă de voi și nici de elefanți, avem realitatea noastră, mignonă. Avem și secară în sandale și un iz de tinerețe amorfă.

*

Amintirea cea mai veche mă leagă de acest univers al tuturor sau poate doar al meu, mă leagă de mama și de vechiul nostru trabant. Îmi plac străzile înguste, ticsite de femei blânde, drăguțe, puternice, egoiste, mândre, sincere, harnice, îndrăznețe, splendide toate. Cu ele mă simt în siguranță.

*

Uneori îmi vine să râd așa din toată inima, doar pentru că e vineri sau e miercuri sau pentru că el nu mă iubește. Îmi vine să râd de frenezia gândurilor mele, de doruri, de uscăciunile lumii venite-n vizită iarna. Îmi vine să râd de voi. Și totuși plâng.

*

În scrisoarea pentru Moș Crăciun voi scrie boldat ce-mi doresc eu mult mult. O pălărie! Mi-ar plăcea o pălărie în care prietenii își vor lăsa pedant durerile. Apoi vor fi liberi. Steluțele depun mărturie.