îmi era dor de tine unna o clipă am crezut că te-ai întors



cu fața

întâi zmee / scrisorile noastre pierdute în bulk / ca niște copii cu puf învățând să zboare invers / apoi lumea noastră verde cu nuanțe de roșu / în centru pe margini ca o poză făcută să arate vintage / le locuim în neștire cum măduva osul / dincolo de noi niciun ciob de oglindă / niciun colț de cer / doar păsări tăcute și un obraz demult absorbit în zid

apoi ne pierdem / uzăm ilizibilul orbilor și toate rotesc /suntem axul caruselului / scriem zilele / împachetate frumos cu sfoară / le uităm într-o cutie poștală de la periferie / măturătorii de frunze le confundă cu niște pui de vrabie înghețați cu piciorușele chircite în sus / apoi schimbăm pantofii între noi / ne mințim că sunt daruri / din memoria etanșă nu iese nici măcar numele
tatălui
___
Text copyright Adela Setti
Photo copyright Tamara Loncar-Agoli