Mă afund în amintiri și simt că doar în aceasta mai trăiesc. Nimeni nu mă înțelege. Nici măcar eu nu mă mai înțeleg. Poate că nici măcar nu mă cunosc; poate că sinele meu s-a refulat de la sine. Poate că sufăr de acea dedublare a inconștientului conștient...În ce sens? Există în mine o a doua parte, aceea pe care nu o cunosc. Adeseori las latura unui aspect disimulat, în mod voit, despre mine, dar poate că fac aceasta pentru că nici eu nu cunosc omul de după cortina entității mele fizice.