.............................................................................................................................................................................
Doamne, unde m-ai lăsat să ajung? Întru adevăr, viața mea s-a apropiat de moarte... Și simt că nu am de ce să mă agăț, că alunec iremediabil spre moarte... Doamne, tăria mea... Doamne, salvarea mea... Doamne, nădejdea mea... Doamne, la cine voi alerga eu? Doamne, cine mă va scoate din iadul păcatului?... Nădejdea sufletului meu celui deznădăjduit... Doamne, eu nu știu să ies, eu nu pot ieși din asta, scapă-mă, Tu, Doamne... Eu am murit din clipa în care m-am născut... Vino, Tu Doamne, și adu-mă la viață, ca și pe Lazăr... Doamne, strigă-mă ca să alerg la Tine... Doamne, unde ești?... Doamne ajuta-mă să lepăd giulgiu morții, să mă ridic din mormânt și să Îți urmez... Trăiesc de pe acum în iad, Doamne, vino și scoate-mă din durere...

- Sărut mâna părinte... Mă iertați că vă deranjez, dar nu mai știu la cine să alerg... Simt că m-am coborât cu sufletul la iad... Rugați-vă și pentru mine, părinte, că eu simt că rugăciunile mele nu au ascultare...

Oamenii îmi spun mereu că trebuie să ai nădejde, dar ei uită că viața mea îți numără cele din urmă spice... Ce înțeleg ei?... Nădejde?... Uneori sunt pe deplin secătuită... Nu mai am nimic... dragoste, bucurie, nici viața nu o mai simt în mine... Sunt ca un om mort care trăiește, dar nu simte nimic...