La editura Universitaria din Craiova, Vintilă Nicu publică volumul de poezii, Din zori de zi.
Titlul e o metaforă pentru copilărie, pentru însăși plecarea în viață. Cartea, de caracter autobiografic, e construită în trepte, dar cumva în sens regresiv, de la omagiul pe care la maturitate poetul îl aduce unchiului său, Marin Nicu, la poemul final, Cuget curat, care e o invitație la „curățenia” atemporală a sufletului: „Te-am poftit / În vestibulul / Sufletului meu, / Și ai intrat / Cu bocancii (…) / M-am simțit jenat / De modul tău / Detașat de a te / Comporta. / După ce ai plecat / A rămas atâta / murdărie / Încât a trebuit / să frecventez / Mai multe ședințe / La psihiatru / Pentru a-mi redobândi / Curățenia sufletească”.
Vintilă Nicu își imaginează propriul sfârșit în Despărțire, ca Alexandru Macedonski, în Noapte de noiembrie. Vehemența în sarcasm a textului macedonskian e preschimbată aici în compasiune: „Va veni o zi cândva, / Sau poate o noapte, / Voi pleca printre stele, departe. // În zadar m-ați căuta, / Nu veți da de mine. // Ce păcat că n-ați știut, / Ca să-l prețuiți”.
Reperele spațiale care absorb virtuțile de sentiment ale pelerinului solit, sunt: Sigibida, Grojdibodu. Nostalgia locului natal influențează strict maniera de operare cu unele simboluri, preluate de cele mai multe ori, din lumea satului. Specificul din efectul în peisaj e amplificat: sunetul clopotului „amuțește-n sânge” pentru că nimic din real nu-l mai poate reține, cocoșii înmagazinează însușiri de orchestră, „încep / Să cânte cu surle și cu trâmbițe sure”, plugul „va scoate la lumină” cetatea Sigibida.
O specie preferată este pastelul, dar mai mult în forma lui pașoptistă, nu psihologică: „Spre ziuă satul va renaște iar / Cocoșii vor vesti o nouă zi / Va scârțâi pe uliță câte un car / Un soare nou ne va încălzi” (Asfințit), „Ies mieii afară din coșarii / Ca niște pete în mișcare vie, / Își pregătesc de muncă sapele țăranii, / Copiii ies pe uliți” (Începutul primăverii), „Se plimbă luna / Pe brațele plopilor / Strecurându-se / Spre sălciile ce stau / Desculțe în apă” (Solitar).
În manieră tradiționalistă, autorul își cântă hobby-urile, „Se duc pescarii peste baltă, / Li se prelinge apa printre glasuri / Sau poate li se zbate-n palme”. Dubiul percepției confirmă îndemnul veleitar în domeniul filosofiei, autorul neștiind căruia dintre simțuri să acorde preponderența afectivă a constatării, sau insinuarea incertitudinii e numai pentru a apela văzul și auzul cititorilor.
După denumiri și chiar după segmentele din structură, poeziile se revendică din balada populară, ca în Jos la Gura Diului la Schela ciobanului, romantism, tradiționalism și, poate, simbolism. Cu alte cuvinte, avem ecouri din lirica lui Bolintineanu, Sub zidurile Sigibidei, Bolintineanu e preromantic, G. Coșbuc, Vechea vatră, Începutul primăverii, G. Bacovia, Solitar, Adrian Păunescu, De la Sigibida la Grojdibodu etc. La sfârșitul câtorva poezii, regăsim fotografii mai vechi sau mai noi, care asigură pitorescul volumului.
Poanta e un procedeu pe care, am putea spune, îl ia de la Arghezi, dar tipul de construcție, bazat pe evocare, și tonul textului semnalează o poantă de ansamblu, dedusă din contrast și din asemănare, precum în Măgarul Gică, un fel de fabulă cu prelungire în social: „Patrupedu-i tot măgar / De e ploaie sau e ger / Gică-i pe deplin cioban / Dar se crede manager”.
Din conștiința perisabilității timpului fast al copilăriei, apar elemente de basm, ca formula inițială „A fost odată”, deplasată în titlu. Ulterior utilizării ei, se cântă, pe ton de romanță, „fântâna dintre vii”, zarzărul. Semantica verbelor intensifică voința de repaus într-un asemenea spațiu al jocului pur, dar totodată, și teama instinctivă de tensiunea altor vârste: „M-am oprit la umbra unui zarzăr / Ce semăna cu cel pe care îl știam / Alături era un dud / Și-un cuib de iepure”.
Figurile de stil sunt aleatorii, în măsura în care le cere nu atât ritmul, cât rima versurilor, și metonimia „De pe streșini curge primăvara”, vine din faptul unei vizionări exacerbate.
Volumul Din zori de zi ar putea surprinde prin temele și motivele de nuanță rurală, chiar dacă nu există niciun text consacrat iubirii.
În afară de poezie, Vintilă Nicu a publicat un volum de epigrame, Hapuri pentru… contra, o culegere de Epi…grade – perle din ședințele de judecată și foarte multe lucrări în domeniul juridic: Îndrumar pentru comisiile elctorale, Dreptul muncii, Teoria Generală a Dreptului etc. .


cronica aparuta in revista Srisul Romanesc, Nr. 1, 2 008