anul 1: Să intri mut în această lume și să deschizi ochii. Să plângi pentru că te-ai rupt de creatorul tău și să râzi pentru că știi că într-o zi vei fi tu creatorul.

anul 2: Să stai drept pe picioarele tale și să-ți înfigi rădăcinile în pământ pentru a te putea înălța spre un infinit al tău.

anul 3: Să recunoști existența în jurul tău și să îi dai un nume cu smenificație numai pentru tine, iar apoi să îl strigi în gura mare fără ca cineva să te înțeleagă.

anul 4: Să te joci, să sari într-un picior, să arunci mingea, să fii prinț, oștean sau animal, să auzi vocea păpușilor și să poți zbura doar cu ajutorul mâinilor întinse.

anul 5: Să desenezi cu culori vii pe hârtii, cutii și pereți oameni și case și blocuri și linii încâlcite. Cu mâna să poți cuprinde tot soarele și să te poți pierde la rădăcina firelor de iarbă și soarele să fie verde și iarba mov.

anul 6: Să construiești castele de nisip cu turnuri de scoici și steaguri din alge și să te plimbi pe holurile lor largi în picioarele goale până când apa mării îți ajunge la glezne.

anul 7: Să descifrezi toate înșiruirile de caractere din cărțile din bibliotecă și să vezi ce-au văzut alții dinaintea ta în aceeași lume.

anul 8: Să-ți poti scrie numele și să consumi creioane întregi punându-ți pecetea pe ce e al tău și tot ce ai vrea să fie parte din tine.

anul 9: Să mănânci acadele și înghețată și ciocolată până când simți că ești făcut din zahăr și să zâmbești fără rețineri, din toată inima, lăsându-ți la vedere strungăreața.

anul 10: Să te cațeri în copaci și să-ți faci fortăreața ta secretă în care să-ți aduni lucrurile cele mai de preț, păzite doar de frunze și de naivitatea ta.

anul 11: Să simți că te lungești și te întinzi, că pielea nu îți mai ajunge și te lepezi de jucăriile tale pentru a ține în brațe jucăriile adulților.

anul 12: Să-ți placă oamenii și să roșești de fiecare dată când ai vrea să fii privit într-un anume fel, pe care nici nu știi să-l recunoști încă.

anul 13: Să citești pe sub pătură toată noaptea la lumina ochilor tăi și să trăiești în sute de lumi, sub toate formele și vârstele și să rămâi tot tu în oglindă.

anul 14: Să te simti important și deosebit pentru că ai un privilegiu, acela de a fi recunoscut ca om între oameni.

anul 15: Să te explorezi și să explorezi corpul în care te simți încă străin și să pipăi corpurile curiozității și refuzului de a te recunoaște așa cum ești.

anul 16: Să descoperi că tot ceea ce știi este nimic pe lângă ce poți ști și că nu există limite în cunoaștere. Să te închizi în frică sau să te așezi în lumina reflectorului și să poți spune că nu știi.

anul 17: Să simți transformarea din tine, să fie revoluția ta de iluminare a tuturor simțurilor și a gândurilor, să rupi barierele care blochează comunicarea cu oamenii.

anul 18: Să te îndrăgostești și să înveți să te răstorni cu capul în jos și-apoi cum să te întorci, și totuși să te păstrezi întreg.

S-au terminat cele 18. Dar cine susține că acesta e numărul corect? Cine a făcut clasificarea și împărțirea pe ani? De fapt, nu există nicio ordine sau regulă logică și nici ani. Abstractizează totul și nu obții nimic. Tradu totul în sentimente și nu obții nimic. Deschide ochii și privește în jur fără să aștepți ceva și vei primi totul. Nu trebuie să-l înțelegi atunci când îl primești, nu e nevoie. Descoperă plăcerea descoperirii și a plăcerii fără a fi presat de un anumit moment, pentru că timpul nu există. Așa cum nu există secunda, minutul, ora, vârsta, așa poți fi de orice vârstă vrei pentru cei care mai cred în ea. Vei fi același Eu schimbător, fără un sălaș anume. Doar ține minte că ridurile apar când începi să crezi în vârstă...