avalanșă de ianuarie al nimănui frig detalii anapoda dintr-o stare nelămurită
voci ale oamenilor fără fețe retezându-ți urzeala din războiul tăcerii
te ascunzi în propria casă pipăi întunericul te deprinzi

oamenii fără fețe nu mai sunt borne kilometrice
ori tu ai încremenit ori ei vor cu tot dinadinsul să se alăture
mersului tău lăuntric
curioși cum se face că distanța poate deveni o mărime aleatorie

sunt somnambul zici
doar așa poți traversa dinamica bazarului

dai peste imagini golite de sens
ești un străin fiindcă nu ești
nici ceea ce cred ei nici ceea ce crezi tu că ai fi
compui o altă realitate a treia poate ultima
fereastra stă pe marginea lumii
vrei să înghiți soarele pentru copilul ce-ți stă ghem în suflet
preluând toate spaimele

când dorul zvâcnește
arunci ziua în roata norocului
se oprește la stânga de locul geometric al iubirii și se face că se transformă
în obiect străin