stau ghemuită pe podeaua bucătăriei
realitatea se lichefiază
astăzi tristețea mea de fond s-a lățit ca o baltă înecându-mi fiecare segment de trup
inima zvâcnește
numără zile și nopți pe lângă care voi trece fără tine
prin ochi memoria îmi iese ca un periscop
sondează împrejurimile
așezat la masă sprijinindu-ți în palme bărbia mă privești cu ochi întunecați
dorința lor îmi cutremură lumea
mă prăbușesc din brațele tale
din nopțile adânci
din zilele pline de noi
îți aprinzi o țigară începi să scrii să mă scrii
stau agățată de privirea ta neagră senzuală
pe podeaua bucătăriei timpul s-a curbat
lumea văzută de la nivelul solului capătă dimensiuni gigantice
tu ești acolo undeva înăuntrul ei
gândul ăsta mă liniștește
mă ridic
îmi aprind o țigară
în fond mai e și mâine o zi