Ella credea că este săracă
Dar nu știa ce înseamnă foamea de dor
Și mă judeca cu siguranța unui copil
Ce te strânge de mâini când îl iei în brațe.

Când am întâlnit-o prima dată,
Iubea mereu!
Atunci nu am știut
să citesc dincolo de mine,
Savuram gelos însă
bogăția ei nesfârșită!
Nu înțelegeam cum iubea
Orice, oricum și oricând
Fără odihnă,
fără regrete niciodată.

Toată lumea vorbea despre ea,
Un dicționar întreg
mi-se perinda în față!
Aflasem despre ea mai multe
Decât curiozitatea însăși.

Și într-o marți ne-am iubit,
Cum se iubesc copiii!
Întâi grăbit și crud
Ca bună dimineața!
Apoi mi-am amintit
Ce caldă e amiaza
Și chiar m-am speriat
De frica unui zvon!

Ella era frumoasă,
Mai blândă ca o șoaptă
Și atunci fără s-o culeg,
M-am răstignit
pe vorbele-mi fără duh!
Eu nu pot fi bogat
fără sărăcia ei!