despărțirea
femeia asta prelungă
prin care fac dragoste cu tine
șuieră între noi întinsă ca un elastic
încolăcindu-și anii în aerul tare

până își pulverizează toate articulațiile


***

ne zdrobim unul de altul și
explodăm într-o
ciupercă atomică
ieșim din noi modelați
cu un adn perfect compatibil
mecanism glisând conștiincios
pe roți dințate


***

în nopțile astea alungite la capăt
oasele mele se înșiră în tine
ca o poveste știută
le atingi și te orbește aceeași lumină
ca atunci
când inima mea fosforescentă
ți-a alunecat printre degete




foto © henk van rensbergen