când a murit skinhead eram departe dar tot
am auzit bufnitura ºi mirosea peste tot
a haine spãlate în ape mâloase ºi lãsate pe mal

skinhead era adevãrat aºa se spunea
cu tatuajele lui încurcate în piele ca niºte
vene în plus ºi creastã portocalie. nu am vorbit
cu el niciodatã. puþini îndrãzneau asta chiar ºi atunci
când le cerea douã mii pentru bere în capãt de pod.

era umedã noaptea ºi grea ca un ºarpe sãtul
când cineva l-a sfãtuit sã dea hameiul pe v33
ºi a sãrit în ghenã dupã el urlând cã zeii sunt morþi
deºi niciunul dintre ei nu citise
filosofi ori statistici.

nici mãcar artiºti nu erau. semãnau mai mult
cu vânzãtorii ambulanþi de gablonþuri sau cu
niºte bungee-jumpers rãmaºi întâmplãtor fãrã coardã.

când a murit skinhead mulþi erau uzi. unii dansau. alþii
priveau râul sub pod jinduind o tãrie.
eram departe am auzit bufnitura iar zeul
s-a trezit din somn într-un gang. nu mai ºtiu

câþi bani i-am dat sã nu urle.

___
Copyright Adela Setti