agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-05 | |
Plang...lacrimile grele aluneca pe obrajii mei una dupa alta.Simt ca viata nu mai are pentru mine niciun rost.
Prin vazduh plutesc molatec nori ce se-nlantuiesc departe si pe cripta zilei moarte tes cununi ca ed jaratec.Cerul imprastie tenebre peste pamantul amortit si se aud zgomote care suna profund ca o plecare.Purtand in ochi un strop din marea mortii,durerea lumilor ascult.Aripi negre bat apele ce suna,imprastiind florile raului. Singuratatea devine din ce in ce mai apasatoare..........Tot sufletul meu e un gand... Toamna,cu degetele ei de ploaie,imi bate in geam:ma cheama sa privesc padurea.Dar de fapt,ce este ploaia?Lacrimi sfinte,lacrimi binecuvantate ce s-au nascut din iubirea neiplinita a norilor. Am ascultat indemnul toamnei si privesc padurea:pomii desfrunziti par fiinte parasite,care isi privesc neputincioase frunzele ce colinda nestingherit pe carari,la porunca vantului.In atmosfera,pluteste o pace de plumb,imbinata cu melancolie,tristete,regrete.O mana in hcip nevazut a pictat cu acuarela ei toata iarba in nuante de galben si ruginiu. In adancul padurii,observ umbra unui om conturata succint.El pare un pelerin la mortii,venit din adancuri,din sufletul insangerat al padurii. Mii de ganduri ma cuprind,as vrea sa plang,dar fantana mea cu lacrimi a secat si raman cu ochii agatati de cer pentru ca vreau sa mi-i irig direct din nori.Imi invelesc privirile cu inserari ploioase de toamna si atunci plang,impreuna cu Universul,nu doar pentru iubirea noastra ci pentru toate iubirile sfaramate din lume.Omul are mai multe iubiri,dar Iubirea e una. Ne vom mai intalni,oare,ianinte de a muri,macar pentru o clipa,sa ne mai tinem o singura data de mana si sa mai zambim spre soarele care ne-ar parasi? Chiar de-ar fi ca,iubind,sa sufar din nou,iar sufletul sa-mi fie pururi o rana... Chiar de-ar fi sa-mi ard de fiecare data aripile in focul tau sublim,iubire,eu te voi astepta mereu la mine in suflet,sa ma alini sau sa ma chinui,sa ma saruti sau sa ma ucizi,pentru ca dincolo de tine nu mai este decat o nesfarsita tristete. Tot sufletul meu e un gand.....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate