12.09.07

Acum ,aflîndu-mă în febra pregătirii pentru ultimul an de liceu , voi încerca totuşi să culeg din paginile vacanței ce-a trecut cele mai memorabile momente care , după mine , au avut un impact foarte mare în felul meu de-a fi şi gîndi . Şi , fără mari ezitări , pot spune că momentul de vîrf al acestei vacanțe a fost participarea mea la Şcoala de Vară ”Comunități româneşti şi identitate europeană”sub înaltul patronat al Preşedintelui României , Traian Băsescu şi care s-a desfăsurat în Crevedia , o comună din județul Dîmbovița , situată aproximativ la 20 km de Bucureşti. A fost o săptămîna plină de revelații , împliniri , descoperiri şi satisfacții sufleteşti . Toate acestea au fost create mai întîi de toate de persoanele în a căror anturaj m-am aflat pe parcursul excursiei. Am făcut cunoştință cu o mulțime de tineri activi din punct de vedere civic , cu principii bine puse la punct .Pot afirma cu certitudine că prima mea vizită peste Prut a fost una de-a dreptul monumentală care m-a marcat fără ca să vreau , mi-a edificat poziția civică şi m-a făcut să conştientizez o dată în plus importanța cunoaşterii întregului spațiu românesc în toate dimensiunile sale spirituale . Faptul că la graniță am fost supuşi umilinței de a aştepta ore întregi a justificat pe deplin ceea ce avea să se întîmple dincolo de apele Prutului . A fost o călătorie de Acasă- Acasă , aşa precum afirma metaforic Nichita Stănescu în prima sa vizită la Chişinău prin anii 80 , încă pe timpul fostei URSS . Pînă la acel moment vorbeam despre România la cel mai utopic mod , idealizam acest cuvînt pînă la absolut , cu toate că aveam o închipuire vagă despre Patria de dincolo , clădită doar din nişte cioburi fade desprinse de la micul ecran . Însă ÎNTÎLNIREA a fost cu totul diferită decît cea închipuită , tălmăcită , visată şi răsvisată de ani întregi . Nu zic , odată ajunsă acolo aşteptările nu mi-au fost înşelate . Şi totuşi ...În loc să fiu cuprinsă de sentimentul bucuriei , prin vene simțeam cum îmi curge un fel de regret sau poate un dor bolnăvicios despre care ne tot vorbea profesoara de română făcînd trimitere la ciobănaşul moldovean din balada ”Mioriței” . Ceva inexplicabil , îmi doream în acele momente să imortalizez pe retină toate imaginile , priveliştele şi întinderile satelor bătrînei Moldovei , să le ascund acolo undeva , într-un buzunar al sufletului . Aveam impresia că calc țărîna Fîrlădenilor mei , acelaşi iz mioritic , aceleaşi case cu acoperişuri ştrengare de stuf , aceeaşi copii desculți alergînd prin colbul ulițelor ...Şi-apoi Iaşiul ...străvechiul Iaşi pe care-l întîlnisem pentru prima dată în manualul de istorie , călcîndu-i străzile aveam impresia că merg pe urmele lui Eminescu , ba chiar acolo şi păsările cîntă în limba Sa . Nu mă voi referi prea mult la această călătorie din punct de vedere al bagajului enciclopedic acumulat , căci într-adevăr în aceste 7 zile mi-a fost dat să vizitez şi să obțin cunoştințe interesante despre o mulțime de obiecte aflate în patrimoniul României , (re)parcurg cu drag acele locuri cu ajutorul albumului foto . Însă , cert e că după această călătorie nu voi mai fi niciodată cea de odinioară , mi-am trasat noi obiective , am început să analizez , să privesc la cele din jur dintr-o altă perspectivă . Şi-am înțeles o dată şi pentru totdeauna că oricît nu s-ar stărui cineva să ne fure istoria , identitatea , oricît de mari şi tăioase n-ar fi influențele din afară menite să ne desprindă de la vatra noastră strămoşească , locul nostru este în sînul Ţării-Mamă , cel puțin în numele strămoşilor ce-au luptat cu propria lor viață pentru idealurile , aspirațiile , valorile ancestrale, trebuie să ne întoarcem cu fața spre cele sfinte , să nu ignorăm adevărul spus de Eminescu : Suntem români şi punctum !