agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1757 .



puncte de suspensie
personale [ Gânduri ]
pe incheietura ta cea arsa la prima ei nastere

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lara Thompson ]

2008-02-09  |     | 




Hm… miroase a tuș! Te îndrepți hipnotizat spre masa lăcuită albastru și mângâi cu vârful degetelor literele nou-născute. Le simți epiderma rece și umedă ce tinde să devină uscată și ridată într-un timp atât de scurt. Pipăi spațiul în speranța că vei descoperi mâinile creatoare. Pleoepele se întâlnesc în rugăciune astfel încât doar în secunda aceasta găsești Nimic. Apoi, obișnuit cu atmosfera pioasă descoperi deget cu deget taina mâinilor creatoare. Afli zâmbetul sincer al unui copil cu ochi de azur și bucle de vară; auzi gânguritul pruncului de la pieptul mamei; dezvălui misterul celor două umbre îmbrățișate de 37 de ani pe aceeași bancă cu tente de înserare… .
Hm… miroase a tuș! Vitraliile cu cioburi de curcubeu filtrează zbuciumul din afară astfel încât pe banca din biserică se odihnește pacea… miroase a cuvinte. Cât de repede devin înțelepte! Se zbârcesc înainte ca tu să te naști, să crești, să mori… dar le afli sufletul chiar și când vei fi născut a șaptea oară.
Hm… miroase a peniță plimbată pe piele de creator! Pe banca din lemn masiv se odihnește în continuare armonia. În jur au apărut înțelepții cu trupuri de celuloză și esență de piatră filozofală. Îți lași palmele să se găsească în rugăciune, permiți sufletului să-și încrusteze credința pe buzele tale. Pleoapele se îmbrățișează în întunericul care poate distinge lumea de dincolo de smoala vieții. Îți simți genunchii cum se zbuciumă sub greutatea Tu-ului tău din carne și oase. Încet, parcă evitând să te spargi, te ridici… pipăi lumina apusului depărtându-te de masa lăcuită…
Hm… miroase a tuș!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!