întunericul cu tine are ceva special
devii fosforescent
acoperi anii care au trecut
nu știu cum să te fac să taci
să vorbești mai rar
să întrebi mai puțin
îmi examinezi capacitatea de-a fi pradă
gesticulez de frica luminii și-a ta
poate am trăit haotic fără tine
poate am așteptat indecent de mult să te aud
fără acoperiș, fără curent electric, fără haine aș fi fost aceeași
poate a trebuit să te înlocuiesc cu ceva
dar astea nu sunt răspunsuri valide
mai bine îmi arzi retina și pui în balanță viețile separate
reduci revederea la fitil de lumânare
și nu-l mai aprinde la naiba nimeni