11.FEBRUARIE.2008


Eu imt o stare de spirit.
Green Hours.Orele 21:30.Prima data.Amalia respira adanc.Cu Cristina Casian.Prima data.Eu plangand la o piesa de teatru.Prima data.Un amestec de tristete.O intoarcere cu un ochi acoperit de cataracta catre copilarie.Fiori,dintre aceia care iti fac sufletul sa vibreze.
Ne intoarcem.Metrou.Lume plictisita.De un weekend prea scurt.De o saptamana prea lunga,de o urmatoare saptamana.Teatrul Act.Alta lume si NU.Nerabdatoare,snoaba,si ca mine.Eu si Madalina.Dupa o abstinenta lunga a prieteniei nostre.Asadar l pernute cu noi.Incepem.Se sting luminile.Se inchid telefoanele.Se opresc respiratiile.Apare ea.Ce vede lumea?O actrita debutanta care-si repira cariera.Care trebuie sa fie cu zeci de ochi pe ea.Care-si doreste sute de ochi asupra ei.O tanara plina de claritate,care-si striga simplitatea prin voce,privire,pori...intreaga-i fiinta.Ce vad eu?
O vad pe Cristina Casian din Tulcea.Clasa a XI a E,..a XII a E din a doua banca de la perete.Mereu retrasa,mereu in clasa,mereu sfioasamereu cu prea mult bun simt.Prea mult bun simt.Mereu balbaind hexametrii la ora de latina, ca noi toti de altfel,mereu cu conturul creionului dermatograf accentuat strict pe linia inferioara a pleoapei.Dar respirand,respirand-usi visele,administrandu-le i luminandu-se cu ele.Le-a construit,le-a sedimentat,le-a strans in suflet si au mocnit pana azi cand a pus piciorul pe drumul teatrului.Asadar iata-ne in 2008, eu, absolventa de jurnalism,jurnalist somer si CRISTINA CASIAN,absolventa de UNATC,ACTRITA!




MERITA VAZUTA ACEASTA PIESA!!!!!!!!!!!