Un chip perfect, un sân sublim, o nuditate albă sub tentația desfrâului. Toate acestea într-o unică femeie, adică mai mult decât privirea mea poate suporta. Un suflet indecis, o rațiune ce mă refuză și un flirt ce mă provoacă. Toate acestea într-o unică femeie, adică mai mult decât rațiunile mele pot înțelege. Un același „te doresc”, o derutantă chemare „te iubesc” și aceeași ușă închisă care ne desparte complet trăirile. Toate acestea într-o unică femeie, adică mai mult decât sufletul meu poate cuprinde. Un pahar cu votcă, un pachet de țigări și o poză din care te-am decupat, aruncată neglijent pe masă. Toate acestea într-o unică iluzie, adică mai mult decât ceea ce sunt. Abrupt îmi este sfârșitul, iar vremea mea a trecut demult. Pentru mine nu mai sunt secunde, dincolo de intrusul din mine nu mai există viață. Am apus! E timpul Evei ...

februarie, 2008