s-au închis petalele…
roua grea și furioasă le-mbăiază,
arbori falnici crengile își pleacă,
vântul șuieră, bocește,
frunzele aspre și uscate, le oferă o ultimă atingere,
e delicată.
șoapte letargice în rugă se unesc…
drumul florii spre eterna primăvară îl pregătesc
și din cer,
prin sita de cenușă,
plăpând coboară
o rază de speranță ce un boboc dezmiardă.