agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-01 | |
Despre vânătorile moderne
(139) Silvicultorii, de la ocoalele silvice de stat, au ajuns hăitașii de vânătoare ai unor prinți, ori prințișori, ai unor mari afaceriști, români ori de alte nații, precum și ai invitaților acestora, apoi ai unor politicieni abili, baroni locali ori de aiurea- șireți, vicleni și hoțomani, mai tineri ori mai mai vârstnici, infestați cu toții, pe lângă microbul politicii și al parvenirii, și de cel al vânătorii- sport de lux, îndeletnicire considerată de aceștia ca fiind o marcă a virilității, a simțului de clan fin dezvoltat. La sfârșitul vânătorii, atunci când se face bilanțul vărsării de sânge, al morții, unii dintre „prinți”, „prințișori” ori politruci aruncă în plebe mărunțișuri de euro, rămase de la recentele chiolhanuri și fac cinste și cu o bere, răcorind gonașii înfierbântați: și de mult umblat, dar în special de curiozitatea de a afla dacă belferii nu se sinchisesc să mai scormone în buzunare, măcar pentru încă o bere, ori, dacă se va avea noroc, chiar pentru o cină. Mărinimia însă s-a terminat: atâta a fost de astă dată- o bere de căciulă. Vânătorimea se retrage în jeep-uri sofisticate, îndreptându-se către cabane bine încălzite și dotate, ori către hoteluri cu stele câte pe bolta unei senine nopți de gustar…, locuri în care gazde grijuli îi așteaptă cu …delicatese! Aici zeloșii pușcași își deapănă apoi fapte, mai mult sau mai puțin cinegetice, oricum în companii plăcute lor, în ambianțe luxuriante. …Rămași prin văgăuni, în crâșme grețoase, unde s-au împrăștiat hăitașii, aceștia comentează dărnicia boierilor care, de astă dată, au fost mai strâmți la pungă decât la vânătoarea trecută. Ora devine târzie; pe sub ferestrele tavernei încep să apară soțiile gonașilor încercând să mai salveze, atât cât se mai poate, din mărunțișurile occidentale date soților, pentru a avea de o pâine în ziua care urmează. O consoartă mai curajoasă, și mai nerăbdătoare, după ce a cutezat să tulbure atmosfera îmbibată de aburi de votcă românească și de nori de fum, de țigări ordinare, este repede izgonită, de către soțul lezat, înapoi la pruncii de acasă. Din spatele tejghelei proprietarul de birt privește, cu ură și cu emoție, tentativa femeilor de a-și recupera soții cu puțina lor agoniseală de peste zi. …Banii s-au terminat, ora este înaintată; dar băieții nu se lasă: atmosfera este prea încinsă pentru a părăsi localul. După o scurtă tratativă gonași-birtaș, acesta din urmă scoate zâmbind de sub tejghea catastiful cel soios, salvator, de atâtea ori, al năprasnicei sete de hăitaș. Doi dintre doritori pică- nu sunt solvabili! Sunt însă iute salvați de alții, bun plătitori, care preiau datoria doar pentru a-și manifesta solidaritatea de breaslă. Și bairamul continuă până se satură barmanul; că gonașul mai greu…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate