agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2121 .



Nemuritorul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [starsgates ]

2008-03-01  |     | 



Plimbând-mă printre tarabele celor care-și vindeau mărțișoarele, am auzit trilul primăvaratic al unei păsărele și-am simțit mirosul inconfundabil al zambilelor.
Gândul mi-a zburat acasă(ptr. mine acasă e la Remetea) și mi-am adus aminte de câmpul care acum începe să se coloreze și de stejarul din capătul satului.E un simbol ptr. noi remetenii, a văzut multe la cei aproape 500 de ani.Nu, n-am adăugat nici un zero în plus, are aproape 500 de ani! De fiecare dată când îmi aduc aminte de el, mă minunez.Pot să spun că e un adevărat supraviețuitor.A trecut prin multe: secetă, inundații, furtuni, două războaie mondiale și cei mai aprigi dușmani ai copacilor, topoarele.
Remetenii îl privesc acum ca pe un frate mai mare al lor și-l respectă, și-i plâng singurătatea.A avut un tovarăș, la fel de bătrân, dar pe acela într-o zi de vară l-a doborât un trăsnet.Degeaba au încercat atunci oamenii să-l salveze, stejarul celălalt a renunțat la luptă și s-a dus în raiul copacilor.
Nemuritorul însă, în fiecare primăvară, se primenește și-și așteaptă musafirii, care nu întârzie să apară.Iar el îi primește pe toți cu ,,crengile întinse".Păsările își fac cuibul printre ramuri și-i alină singurătatea, păstorul se ascunde în scorbura-i încăpătoare de arșița soarelui, copii vin câte zece să-l îmbrățișeze și să se mire de grosimea trunchiului, îndrăgostiții vin să-și șoptească jurămintele sperând că și dragostea lor va dura o veșnicie.
Martor tăcut al suferințelor și fericirilor noastre, ne amintește mereu despre vremelnicia noastră pe mărgica albastră.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!