O inimă sfântă și-un chip luminos
M-au făcut pe mine un biet muritor
Să aflu iubirea...ce dureros
Să-i descopăr magia...ce pieritor

Dacă știam că atunci când iubești
Poți suferi atât,chiar atât
Mai bine îți dorești nicicând să trăiești
Mai bine-i acolo,în rece mormânt

Erai o zeița,un suflet curat
Erai chiar îngerul meu păzitor
Acum inimă rece ai căpătat
Și ai distrus un biet muritor

Tu poate cândva vei regreta ce-ai făcut
Și la mine chiar vei voi să te-ntorci,
Dar eu nu voi uita ce-a fost în trecut
Și-ți voi spune atunci să te duci,

Iar tu vei pleca fără a spune nimic
Și-n urmă-ți nu te vei mai uita,
Eu din pământ ochii nu voi mai îndrăzni să-i ridic
Și-atunci și eu departe'oi pleca.