agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-18 | |
Mi-a venit asa de-odata sa va scriu de adierea vantului, de ramura cea noua si bineinteles, de personajul principal, licuriciul de miere. Licuriciul de miere este genul de licurici care e dulce (doar e de miere) e foarte agitat si zboara dintr-o parte in alta si il simtim in scorbura sufletului nostru atunci cand avem emotii (placute) sau cand simtim ca zburam. De aici si zicala a "avea licurici in burta".
Ramura cea noua abia a inceput sa creasca, se intinde din bratul meu drept si ma gadila la ureche si ma face sa rad. Poate credeti ca e neplacut, dar nu e. De fiecare data cand simt ca mai creste putin, am licurici in burta (vezi explicatia de mai sus) si pofta de ceva dulce... cred ca e de la licuriciul de miere. Licuriciul de miere mi-e foarte bun prieten si vad ca ii place si lui ramura cea noua. Cand adie vantul cel cuminte de primavara, ramura se misca si imi gadila nasul, imi mangaie ochii si ma rasfata. Cam asta ar fi povestea licuriciului de miere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate