eram transparenți
oase de pasăre îmbinate frumos
și cusute corect sub mătase
nu sângeram niciodată ne împiedicam des
în ghetele noastre mai mari cu un număr și pline
de frunze uscate și resturi de pungi
aiurea prin ferentari
prin cișmigiu
prin umbra ambasadelor
mucegăite sub vopsele

nu făceam nimic aveam buzunarele pline de vânt
de hârtii scrijelite și pietricele
adunam uneori conuri
alteori bile colorate
recitam maldoror
fredonam creep
și dansam câteodată sub semafoarele goale
noaptea la ore mici
dimineața înainte de trafic

toate lucrurile erau noi
și noi eram toate lucrurile

aveam un bucurești doar al nostru
în care nu contau decât afișele
cu audiții
- celelalte toate păreau proiecții neutre
dintr-o altă dimensiune azvârlite
întâmplător spre noi printr-o gaură neagră
și mică

locuiam într-un pod
aveam multe pisici
scoarțe vechi țesute de babe prin ardeal
și fragmente de tencuială
din bisericile renovate peste vară
oamenii treceau pe lângă noi obosiți
de organe
aerul nostru nu era și al lor

între timp oasele s-au făcut grele
o întâmplare ciudată ne-a împroșcat cu sarea
și pâinea de toate zilele
avem pielea uscată și neîncăpătoare
primim portofele de ziua noastră
și apoi tot anul le umplem și le golim
într-o frenezie găunoasă
toate lucrurile sunt ele
toți oamenii sunt noi
și noi am devenit ca toți oamenii
atenți la semafoare la ore de trafic și prinși
sub ceruri ca niște imense găuri negre
prin care foarte rar se mai aud îngeri
și tună
purtăm pantofi pe măsură haine bune mergem
la restaurant
am pierdut conurile pietrele bilele ochi-de-pisică
suntem mult prea curați
pe deasupra

ceva s-a întâmplat să ne răstoarne
___
Copyright Adela Setti