Ceea ce eu vă povestesc,
nu știu de le mai găsesc.
Când aici le-am așezat,
din viu grai le-am adunat.

O femeie frumușică,
a rămas și ea gravidă
tot trăind cu al ei bărbat,
ducând un trai imbelșugat.

La primul copil născut,
tot văzând prin ce-a trecut,
cu atâtea văicăreli…
ale nașterii dureri.

Ea la Domnul s-a rugat
ca la al doilea băiat…
de chinuri s-a săturat,
să nu aibe de-ndurat.

Să simtă tatăl durerea,
să își piardă el puterea,
iar la naștere să strige,
Când durerea îl ajunge.

Sosind a nașterii zi,
ea nu se mai văicări,
căci deloc n-avea dureri,
chiar simți aste plăceri.

La vecini e zarvă mare…
pe vecin tare îl doare
abdomenul și tot zbiară,
urlă, urlă ca o fiară.

Așa… din senin l-a apucat,
nu poate fi înduplecat
să se mai lase de urlat,
căci cu toții s-au săturat.

Auzind ce este-n vecini
și tot sosind la ei străini,
iar s-a rugat ca la-nceput,
căci n-a fost bine ce a vrut.

Vrea să simtă ea durerea
și nu tatăl… de-a pururea,
căci prea multă lume știe
cine tatăl o să fie.