.. este conceptul central al omeniei și al creștinismului românesc (răsăritean). De unde și aterizarea naturală a creștinismului pe aceste locuri. Taina înseamnă respectarea intimității, unicității fiecărui om, înseamnă grija față de celălalt. În vremea lui Machiavelli, Neagoe Basarab observa: la început este tăcerea care înseamnă oprire, urmează umilința, plângerea, frica, smerenia. Și floarea: dragostea de oameni. Nu e nici obligatoriu, nici facultativ. Nu se dezbate. Este. Nu e rețetă, nu se poate măsura, inchizitoria. Nu te poți sprijini pe țapi ideologici. Hamlet e condamnat la a fi sau a nu fi. Don Quijote înseamnă "poți fi". Maeștrii nu te îmbie să-i fetișizezi. În esență sunt deconstructivi, îți dau o stare de spirit de la care poți construi curat. Ei respectă taina(unii îi zic paradox).

Mă bucur foarte că, iată, pe lângă "succesurile" circotecii cotidiene, apar în public mărturisitori. Ceva se întâmplă. Tot în acestă perioada asta am aflat că un tânăr regizor va filma o trilogie în memoria rezistenței armate din Făgăraș. Cum, după 20 de ani? Taină.


Adagiu după primul film al trilogiei pomenite.

Costel Cașcaval, un cunoscut actor și de telenovele, întâmpină: "Am vazut filmul Portretul Luptatorului la tinerete..., regizat de Constantin Popescu,baiatul producatorului Titi Popescu. Film facut in familie. Oare de ce ne apucam de astfel de teme,daca nu stim sa le punem in pagina!?! Distributia prost aleasa. Nu ma refer la jocul tinerilor actori!Datorita tineretii lor, nu sunt credibili! Se vede ca nu au facut nici macar armata candva. Singura preocupare a Partizanilor in acest film, este sa aiba doar ce manca! Un film de trei ore, care nu spune nimic din ce ar fi putut fi spus! D-nul Regizor Constantin, tema de istorie, e mult prea complicata pentru d-ta!"

Și ce dacă a fost făcut în familie!? Multe lucruri bune se fac în familie. E cât se poate de natural să te ajuți cu familia, dacă se poate. Îți pare rău când vezi că nu se poate. Este o mare pierdere a timpurilor noastre faptul că nu mai avem tradiția transmiterii din tată în fiu, că am ajuns, dintr-o VERIGÃ care simțea/folosea pulsația neamului (ce altceva este coloana lui Brâncusi?) și își cultiva la propriu și la figurat pământurile, o piesă de folosit pe piața "gloabală" culturală, a obiceiurilor, a muncii etc.

Regizorul are marele merit de a fi abordat serios acest subiect dificil, sensibil (mai ales pentru români), despre care s-a documentat cu anii - vezi
cantitatea uriașă de informație pe care o presupune alcătuirea filmului, dar și interviurile pe care le-a dat C.P.. Da, este un film care se vrea a fi și un
documentar. Și cred ca era esențială dimensiunea documentară pentru acest subiect, ca să nu fim mințiți, fie și "frumos". Cum ne mint mercantil și "eftin" o grămadă de telenovele și alte entertainment-uri.

Cașcaval prea face morală unui regizor care a gândit
generos, chiar dacă, din p.d.v. "artistic" (acest atribut e până la urmă interpretabil - eu unul cred că fără morală e pustiu, estetismul pur părându-mi-se o bagabonțeală), poate că filmul nu e o capodoperă. Dar e cap de operă în sensul ca ne zgâlțâie cu amintirea unor pete albe din istoria noastră, ne face să credem că se poate, că nasc și-n România Oameni. Este cu adevărat tonic, mai ales în aceste vremuri când se pare că avem o problemă cu identitatea și, implicit, cu solidaritatea, iar dacă o ținem tot așa vom ajunge o colonie. De ce face d-l Cașcaval morală acerbă? "Taină". Sau vorba lui nea Bahus: "e deja cumpărați".


Nuanțare la machiavelismul pomenit de Dan Puric

Deși nu e mai puțin adevărat că pragmatismul "idealistic" al lui Machiavelli poate aluneca ușor, printr-o interpretare "realistă", în aberații - multe dintre ele s-au creat în occident sub prelata emancipării de biserică începută în Renaștere și continuată de Iluminism și "desăvârșită" în numele unei "Liberté, égalité, fraternité" până la forma comunistă -, simt nevoia unei precizări.

Principiul a ceea ce a rămas în "lume"/ pe piață sub denumirea de machiavelism derivă dintr-o subevaluare simplistă a ceea ce POATE fi omul. Simplistă prin aroganță, mărginire (lipsă de mijloace mentale), comoditate (lipsă de sforțare spirituală). Unii îi zic "inteligență diabolică", eu prefer varianta din popor "dracul în curul prostului zace" - revelatoare expresie plastică a ceva mai politically-correct-ului "dracul e prostia". Enunța un amic o idee: "poporul ăsta merită să fie prostit. Machiavelic vorbind, ar fi și păcat sa n-o faci...". "Periculoasă" exprimare. Machiavelli și nu machiavelismul era pragmatic: "Din 1503 până în 1506, Machiavelli a reorganizat apărarea militară a Republicii Florentine. Deși, în această perioadă, armatele de mercenari erau folosite în mod curent, a preferat să se bazeze doar pe recrutarea de localnici pentru asigurarea unei apărări permanente și patriotice a bunurilor publice." Ce te faci dacă îți prostești localnicii? O fi dând o senzație de prospețime unora să înțepe în și să profite de pâinea poporului, în care ne aciuăm și noi, totuși e un caz banal. Spiritual, căci aici tindem, "golătatea înconjură, iar foamea dă de-a dreptul"... o maximă românească pentru eternitate". Cum mai e și "zi-i lume și te mântuie". Nu trebuie multă arheologie să le găsești, ci oarecare căutare sinceră și ceva rezonanță. Chiar dacă dispare o oarecare prospețime, e posibil sa apară alta... Dumnezeu știe.