Atât de adânc au mușcat, prietene, regretele
Încât de azi voi purta gândurile-n lesă
Ca pe niște animale de nedomesticit,
Ca pe niște focare de rabie, ambulante.

Crezi că nu am văzut cum lătrau printre gratii
De fiecare dată când vreun binevoitor le mângâia
Sau cum se adunau, lacome, fricoase,
Lângă piciorul care le lovea în burta goală?

Le las, deci, azi legate la intrare și supuse
Cuminte, liniștită intru-n mine
Și-aștept de-acu să vină cine-o vrea
Căci nu mai e niciun motiv de-ngrijorare.

Le voi dresa (să nu mă mai condamne lumea)
Și le voi arunca, pe geam, carne din suflet
Sau niște oase albe, curățate bine
Rămase din iubiri mai vechi, azi consumate.

Mă port în lesă de acum, nu vă mai temeți
Căci inima mi-e simplu animal de companie.