A fost odat’
Ca niciodat’,
Că de n-ar fi,
Nu s-ar mai ști,
Un Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Și-al său dușman,
Numit Sătan.

În Ghetsimani,
Cu mii de ani,
Cest Făt-Frumos
Numit Hristos,
La rugă stând,
Încet plângând,
Oftând șoptea:
- Tătâne-meu ,
Bun Dumnezeu,
Păhar mi-i da
Iar eu l-oi bea,
Dar de-i dori,
Binevoi,
De-a nu îl bând
Până la fund,
Că-i tare-amar
Și trist păhar.
Iar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Se închină,
Se ridică,
La ucenicii lui plecă,
Dar toți dormea.
El se-ntrista,
Capu-și pleca
Și blând ofta:
- Tătâne, fie voia Ta!
Și se-ntorcea
De se ruga
Cu glas de foc
În acel loc,
La Ghetsimani,
Cu mii de ani.
- Tătâne bun,
Un gând să-ți spun!
Păhar mi-i da,
Iar eu l-oi bea,
Dar dac-ai vre,
De-i dispuné,
A-l îndulci,
Să-l pot primi,
Că-i tare-amar
Și trist păhar.
Cest Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Iarăși pleca,
Încet plângea,
La ucenici mi se ducea.
Ei tot dormea,
El se-ntrista,
Capu-și pleca,
Cu foc ofta:
- Tătâne, fie voia Ta!
Mi se ducea,
Iar se ruga:
- Tătâne drag,
Eu voia-ți fac.
Păhar mi-i da,
Iar eu l-oi bea,
Cum ai dori
Eu l-oi primi,
Da-i tare-amar
Acest păhar.
Apoi pleca
Și lăcrăma,
La ucenici mi se ducea
Trist le spunea:
- Acum dormiți,
Vă liniștiți,
Iuda de va,
M-a săruta,
Prins m-oi lăsa,
M-or judeca,
Tătâne, fie voia Ta!
Trii încercări voi mai avea
Cu-al meu dușman,
Viclean Sătan.

Povestea va
Și noi cu ea.
Pân’ s-a sfârși,
Tăt ar mai fi.
Cest Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Și-al său dușman,
Numit Sătan,
La judecare,
Mi se luptare,
Cu arme tare.
Prima-ncercare.
Căci cel Sătan,
Fricos dușman,
Pe marne-mi sta,
Mi-i lingușea,
Sinedriul tot de-mi ațâța.
Anna-mi grăia:
- Tu, pui de lele,
Păcate grele!
Martori curați
Ce mi-au aflat,
Ce-au ascultat!
Te-ai lăudat,
Cel templu mare,
De-am dărâmare,
40 de-ai
Solomon sta,
Și tu-n trii zile,
Ni l-ai zidire?
Dar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Mâlc îmi tăcându.
Și ei mințindu,
Mi se-ațâțară
De-l acuzară:
- Tu, pui de lele,
Păcate grele!
Templu-mi zidire
Numa’n trii zile!
Ce mi-au aflat,
Ce-au ascultat,
Martori cinstiți!
Te-ai fudulit,
C-ai fire crai
Peste iudai!
Dar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Tăt îmi tăcea,
Căci ei mințea.
Caiafa mândru se-oțăra:
- Tu, pui de lele,
Păcate grele,
Templu-ai zidire,
Numa’n trii zile,
Fire-mi-ai crai
Peste iudai!
Martori curați
Ce mi-au aflat!
Ce-au ascultat,
Te-ai îngâmfat,
C-ai os domnesc
De cel ceresc.
Iar Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Iată-mi vorbea,
Și-mi confirma:
- N-oi spune ba,
Am os domnesc,
Din cel ceresc,
Și de-oi pleca,
De m-oi ducea
La al meu Tată,
În a Sa dreaptă,
Mă voi afla.
Jurii-mi uimea,
Se mânia,
Haine-și rupea,
Că el hulea,
Mi-l hărăzea,
La chinuri mari,
Cu cei tâlhari.
Cest Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Pe cap cu spini,
De sânge plin,
Ei mi-l trimise,
De-a se decise,
Mândrul Pilat.
Dar cel Pilat,
Falnic bărbat,
L-a cercetat,
Mi s-a mirat
Și i-a-ntrebat,
Căci îl găsea nevinovat:
- Pe cine ați vreare
A vă scăpare?
Pe cest Hristosul,
Nepăcătosul
Au pe banditul,
Nesăbuitul?
Poporu-ndată mi-a grăitu:
- L-acest Hristosul
Ne-i dare osul,
La cel tâlhare,
I-ei da iertare.
Dară Pilat,
Cap cumpătat,
Mi s-a mirat,
Iar i-a-ntrebat:
- Pe cine-ți vreare
A vă scăpare,
Pe cest Hristosul,
Nepăcătosul,
Au pe banditul,
Nesăbuitul?
Poporu tare mi-o strigatu:
- L-acest Hristosul
Ne-i dare osul,
La cel tâlhare,
I-ei da iertare.
Dară Pilat,
Mult s-a mirat,
Iar i-a-ntrebat:
- Pe cine-ați vreare,
A vă scăpare?
Pe cel banditul,
Nesăbuitul,
Au pe Hristosul,
Nepăcătosul?
Poporul mult s-o mâniatu:
- La cel tâlhare,
I-ei da iertare.
L-acest Hristosul
Ne-i dare osul,
De-a nu mințire,
De-a nu hulire,
Că-i os domnesc,
De cel ceresc,
Că iaste crai,
Peste iudai,
Templu-mi zidire,
Numa-n trii zile.
Iară Pilat,
Falnic bărbat,
Om cumpătat,
Mult mi-a oftat,
De mi-a scăpat
Putred bandit,
Nesăbuit,
Mult mi-a oftat,
De-a condamnat
Nepăcătos,
Pe cest Hristos.
Poporul mult s-a bucurat,
Numa’ Sătan,
Viclean dușman,
Mi se-ntrista.
Că Făt-Frumos,
Numit Hristos,
De sta tăcând
Doar suspinând,
Păcatul lumii el luând,
Mi-l învingea,
Mi-l biciua,
Pe cel viclean
Numit Sătan.
Prima-ncercare-mi trecea.


Iar cu poveste,
Că tăt mai este,
A doua probă mi-o pornește.
Cest Făt-Frumos
Numit Hristos,
Dară l-au dus,
De mi l-au pus
Pă cruce sus.
Cu cuie groasă,
Mult dureroasă,
Mi l-au țintit,
L-au pironit.
Cu doi tâlhari,
La jafuri, mari.
La stânga sa,
Tâlhar stetea,
Și-așe-i zicea
De-l ocăra:
- Măi Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Mi-ești os domnesc,
De cel ceresc?
Neîntinat,
Făr’ de păcat,
Cu tată-n ceri,
Nici că-mi cobori,
Stai să suféri?
Au nu mi-ai fi
Din os domnesc
De cel ceresc
Și-am suferi
Cu toții trii.
Hristos tăcea
Mult suspina:
- M-ai părăsit,
Tătân iubit,
Dar facă-se cum ai voit!
La dreapta sa,
Tâlhar stetea
Și-așe-i zicea
De-l apăra:
- Măi Făt-Frumos,
Numit Hristos,
Din os domnesc,
De cel ceresc,
Eu pătimesc,
Dar drept pățesc,
Iar tu, curat,
Nevinovat,
Înduri ca noi, plini de păcat.
Te-i duce-n ceri
La cât suféri.
De n-ai uitare,
La tine-n rai
Unde-o sa-mi stai
Slugile tale,
Ne-am bucurare.
Atunci Hristos,
Cest Făt-Frumos,
Se-nduioșa:
- Raiul chiar azi mi-l vei avea.
Deci mi-l ierta.
Apoi Hristos,
Cest Făt-Frumos,
În sus privea,
Și-așa-mi grăia:
- Tătâne drag,
Nu știu ce fac.
Știu, m-au bătut,
M-au umilit,
Iar vină nici că mi-au găsit,
Să nu îi cerți,
Te rog să-i ierți.
De-am suferit,
Eu cu Sătan m-am răfuit.
Clip-a sosit,
În mâna Ta,
Duhul mi-oi da,
Tătâne, fie voia Ta!
Și mi-a murit.
Trii ceasuri ceriul s-a-nnorat,
Când Făt-Frumos,
Numit Hristos
Duhul și-a dat.
Catapeteasma mi s-a rupt,
Sfinți mi-au ieșit de dedesupt,
Iară Sătan,
Viclean dușman,
Îmi tremura,
Se spăimânta,
Căci Făt-Frumos
Numit Hristos,
De mi-a-ndurat
Și mi-a răbdat,
El cu Sătan mi s-a luptat
Ca să ne scoață din păcat.
A doua probă îmi trecea,
Și lui Sătan,
Fricos, viclean
Doar lupta dreaptă-i rămânea.

Tăt cu poveste,
Deci tăt mai este,
Pân’ să sfârșește.
A triia încercare-mi este.
Deci Făt-Frumos,
Numit Hristos,
La iad ajunse,
Și îmi pătrunse.
Chiar la Sătan
Fricos dușman,
Că-mi tremura,
Mi se temea,
Dar mi-l momea
Pe cest Hristos.
- Alei, Făt-Frumos,
Craie Hristos,
Ce te-aș ținea,
Dac-aș putea,
În Iad să-mi stai,
Iar nu în rai.
Mult mi-ar plăcea,
M-aș bucura
De-ai rămânea
De-am conducé.
Echipă bună am făce!
Dară Hristos îi răspundé:
- Sătan, Sătan,
Viclean dușman,
Am suferit,
M-ai chinuit,
Am îndurat,
Te-am biruit.
Vreau ce-am pierdut
La început
Prin vicleșug.
Pe patriarhi,
Pe sfinți, ierarhi,
Duhul lor vrai
S-ajungă-n Rai.
Sătan bocea,
Se milogea:
- Alei, Făt-Frumos,
Craie Hristos,
Nu ți-au greșit,
Nu te-au hulit,
Și-n loc să-i cerți,
Tu încă-i ierți?
Ce te-aș ținea,
De mi-aș putea,
În Iad să-mi stai,
Iar nu în rai.
Mult mi-ar plăcea,
M-aș bucura
De-ai rămânea,
Iadul pustiu de nu-mi mai sta.
Dară Hristos îi răspundea:
- Sătan, Sătan,
Viclean dușman,
Am suferit,
M-ai chinuit,
Am îndurat,
Te-am biruit.
Pe patriarhi,
Pe sfinți, ierarhi,
Duhul lor vrai
S-ajungă-n Rai.
Și că-mi crâcneai,
La tăți cei oameni,
Ura de-o sameni,
Mi-am și uitat
De-ntăi păcat,
De-Adam purtat.
Sătan bocea,
Se milogea
Mult îmi scâncea:
- Alelei, Făt-Frumos,
Craie Hristos,
Nu ți-au greșit,
Nu te-au hulit,
Și-n loc să-i cerți,
Tu încă-i ierți?
Ce te-aș ține,
De mi-aș pute,
În Iad să-mi stai,
Iar nu în rai.
Mult mi-ar plăce,
M-aș bucura
De-ai rămânea.
- Sătan, Sătan,
Viclean dușman,
Am suferit,
M-ai chinuit,
Am îndurat,
Te-am biruit.
Pe patriarhi,
Pe sfinți, ierarhi,
Duhul lor vrai
S-ajungă-n Rai.
Iară la oameni,
Ura de-o sameni,
Mi-am și uitat,
De-ntăi păcat.
Și că-mi crâcneai,
Cei mulți îi vrai
S-ajungă-n Rai.
I-oi învăța,
Mi-i curăța,
Iară de-așa,
Numa Io mi-i judeca!
Doar Io mi-i cad
Să-mi ardă-n iad,
Mult să mi-i iart.
Iar de-ai mai vrii
A-i ispiti,
N-ăi mai putea,
Ci ți-oi lăsa,
Doar vârful cozii,
Nu-mi plângă plozii,
Doar vorbe-ascunse,
Plozii te-alunge,
Ca și pă muște.
Iară Sătan,
Viclean dușman,
Se supunea,
Nu mai crâcnea
Că mult perdea
De-mi mai grăia.
A triia probă îmi trecea.
La poartă la iad se ducea,
De-mi deschidea,
Mi-i libera,
Pe sfinți,
Părinți
Și se-mbufna,
Din dinți cu patimă scrâșnea.
Iară Hristos
Cest Făt-Frumos,
îmi biruia
Și-mi înviia
A triia zi.
Împărăție-mi dobândi,
Împărăția Ceriului,
Bucuria cleriului.
Crăimea Raiului,
Mila poporului.
Iar noi tăți ne-am bucura,
Că-n dâns-am pute intra,
La Împăratul Hristos,
Să ne fie dă folos.
Și-om făce masă frumoasă,
Fie zîua veseloasă!
Povestea tăt-am depănat,
Mulțumim c-ați ascultat,
Trii fire de busuioc
Să vă umple cu noroc.