pictorul
șade și tace.
zidul e gros ca tăcerea
funinginoasă
din care se nasc fără durere norii.

pictorul umple zidul cu nori.
la sfârșit e negru. o siluetă în
cumulus nimbus.

dă-mi umbrela
zice.

un val sparge zidul.
și spițele tăcerea.

undeva un mac.

___
Copyright Adela Setti