agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1309 .



Mica
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Artangel ]

2008-06-07  |     | 



Pe coamele Surducului,
în vuietul amurgului,
o cabană se înalță.
Aici totul prinde viață.

Pe întortocheatele căi,
suflul Divinului pe văi
prin glasul iubirii materne,
pe întinderi se așterne.

Dantelatul vârf de munte
înțeapă norii în frunte,
cu Bâsca la poale-i curgând,
prin dansul pădurii în vânt.

Într-o vale ea pătrunde,
nicidecum nu se ascunde
precum omul el socoate,
prin tuneluri vrând s-o poarte.

Trosnind crengile toate,
în liniștea dintre șoapte,
lângă curte, nu departe,
fâlfâie focul în noapte.

Ca niște corzi de vioară
stau molizii, bunăoară,
iar vântul cântă pe strune,
recea lună... ne-o și spune.

Deasupră-mi stelele sclipesc,
în corp astral zeii sosesc,
în jurul focului îi simt,
nici eu, ca ei, nu știu să mint.

Voi ființe rar văzute,
câteodată apărute,
m-ați modelat în timp mereu,
din Univers și corpul meu!

Bâsca liniștea o stinge,
la baraj un brâu încinge,
la al Surducului Siriu,
sclipind prin luciu-i argintiu.

Aici e liniște deplină…
aud pământul cum suspină
de atâta lucrătură,
în această conjunctură.

Omul-e bine socoate
când duci a naturii soarte,
căci natura, ea gândește,
când pe mulți înveselește.

O sămânță… o poți face?
Dar de-o scapi… ea se desface,
în pământul roditor,
sub soarele ocrotitor.

Mama-mi spunea de multe ori,
să fim copii, ca niște flori,
cu petale parfumate,
să ajungem nestemate.

Dar vorbele-i treceau în zbor,
doar la al focului cuptor
drumul mi l-am netezit,
când din iluzie m-am trezit.

Căci de trăit cât voi avea,
mai bun, mai bun să fiu aș vrea,
să-mi fie viața o romanță,
cu Divinul în rezonanță.

În natură un firicel,
ce își clădește unicel,
viața spre eternitate,
iubind cu spontaneitate.

Ce este această lume?
Doar o stație...se spune!
Vom apune frumușel,
transformându-ne ușurel.

Pe coamele Surducului,
în vuietul amurgului,
o cabană se înalță.
Cât timp o mai văd… în viață?


Explicații:
Mica este denumirea unei păduri din zona noastră.
Surducu este denumirea locului dintr-o pădure de la munte.
Bâsca este denumirea unui pârâu de munte.
Barajul de la Siriu este o construcție măreață, care acumulează apele și din zona Surducului, dar nu toate lucrările sunt finalizate azi 07.06.2008.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!