războinicul înșiră litere ca pe nevăzute armuri
unele îi apără inima
altele brațele
privește cerul cu viziera ridicată
ochii fără cuvinte înghit lumina
cu două degete pipăie după țigări oasele-i sună sec izbindu-se de masă arde un băț în uitare cu altul aprinde mușamaua galbenă

războinicul va învinge amintirea
locul ei metamorfozat într-o copertă de carte
va aprinde mereu țigări un băț pentru uitare altul feței de masă pe care zac foi

câtă liniște între atâtea armuri