agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3311 .



Pierdut mort!
personale [ ]
miniscenariu fantezist

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cafe ]

2008-06-20  |     | 



[Cortegiul funerar pe stradă…Într-o interseție, o altă mașină lovește mașina mortuară…]

Agentul de circulație: Mergeți la Poliția Rutieră, acolo vi se va elibera adeverința de circulație! Fără ea nu puteți circula!

Șoferul mașinii mortuare: Și cu…mortul, ce facem?

Agentul de circulație: Îl luați cu voi, are altceva de făcut?! Tot acolo ajunge…Hai, circulați, circulați, nu blocați traficul!

[Scandal în stradă, vociferări, într-un târziu se încolonează toți și pornesc spre Poliția rutieră.]

[Interior, sala de așteptare a Poliției Rutiere. Ghișeul de eliberare a formularelor și adeverințelor de circulație. Pe gemulețul ghișeului, lipit un afiș mare:: VIN IMEDIAT! În urma celor doi șoferi implicați în accident intră în sală unul câte unul, toți cei de la înmormântare: preot, dascăl, rude și amici…]

[Interior poliție, sală de așteptare cu câteva persoane în ea. Un bărbat trece pe la fiecare și-i serveste cu vin, de sufletul mortului. Preotul se ceartă cu ginerele decedatului.]

Ginerele [nervos]: Ce-s eu de vină că stăm atât, ce vrei acum, să-ți plătesc pentru trei înmormântări?! Nici viu nu făcea atât!

Fiica mortului [șocată, printre suspine]: Nicule, vorbești de tăticu, de socru-tu, nesimțitule!

Ginerele [către femeie]: Nesimțit e taică-tu’, c-a ținut cu dinții de viață, iată, nici mort nu se dă la groapă! Dacă mai stăm mult aici, începe să pută!

Fiica: Þi-am zis să-l îmbălsămezi ca lumea, zgârcitule!

Ginerele: L-am îmbălsămat ca pe orice mort, de unde să știu că trebuia ca pe Lenin, sau ca pe Tutankamon?! Poate vroiai să-i fac mausoleu, sau piramidă?!

Preotul [în șoaptă, ducând spre gură paharul cu vin]: Primește-l, Doamne, și pe ăsta!

Un ins [de langa ghișeu, către ruda mortului]: Nu mai striga așa tare, dom’le!

Ginerele [catre insul respectiv]: Dumneata, ce dracu vrei? Mai ai glas, încă?! Dacă erai atent în trafic, nu eram cu mortul pe cap până acum!

Preotul [lovindu-l în cap cu crucea]: Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune!

Insul [mai potolit]: Ieșiți afară și certați-vă!

Ginerele [nervos, masându-și creștetul capului]: Nu plecăm nicăieri, că pierdem rândul!

Alt ins: Atunci…să țină părintele slujba aici, să putem pleca și noi la praznic, pardon, acasă!…

Preotul: Numai dacă mi se plătește suplimentar, deja am pierdut doua înmormântări!

Ginerele: Te plătesc în plus, dacă-mi dai chitanță! Cu TVA!

Preotul: Atunci, prohodește-ți singur mortul!

Ginerele: Popo, sau ții slujba, sau te-ngrop odată cu socru-miu!

Preotul [ducând alt pahar plin către gură]: Primește-l, Doamne, și pe ăsta! [către ruda decedatului]: Piei, satană!
Insul: Prohodește-l, Părinte, că nu scăpam de nebun!

Preotul [hotărât]: Aduceți mortul! [câțiva bărbați sar repede și ies să aducă mortul]

[Pe ușa sălii intră rudele aducând sicriul]

Preotul: Așa, puneți-l acolo, lângă ghișeu, în picioare, în picioare, dacă nu-i loc altfel! [începe să-l prohodească…]

[Interior poliție, puțin mai târziu, după slujbă. Toți cântă veseli, în jurul sicriului sprijinit de perete, lângă ghișeu, ținându-se pe după umeri:]

Cor: Mai întoarece, Doamne, roata…

Popa: Roata!

Corul de petrecăreți: Să-mi mai văd o dată soarta…

Popa: Soarta![privind paharul cu vin din mână]: Primește-l, Doamne, și pe asta!...

Dascălul [vesel, catre preot]: Părinte, da’ i-ai cam făcut plinul Lui Cel de Sus…Ne-a mai lovi vreo inundație…

Popa: Și-o să plouă cu vin! Asta, da, minune, mai c-aș începe să cred și eu! [Lovindu-se singur cu crucea în cap]: Iartă-mă, Doamne, că nu mai știu ce spun! [către ruda mortului]: Dumnezeu să-l ierte, hai, noroc!

Ginerele: Noroc, Părinte, noroc…c-am scăpat, avea o pensie taaare mică!…

[În nebunia respectivă, hârtia de pe geamul ghișeului, cea pe care scria mare:VIN IMEDIAT, alunecă, cineva se apleacă , o ridică , scuipă pe verso, și-o lipește neatent de sicriu…]

Corul de petrecăreți: Să-mi văd anii tinereții/ Să-mi văd strălucirea vieții…

Preotul [tare și răspicat]: Vieții!…

Dascălul [beat]: Mulți ani trăiască…

O femeie în vârstă [în doliu, c-un pahar în mână, către un ins, printre suspine]: Mortul meu, când era viu, era glumeț tare…I-ar fi plăcut mult cheful…înmormântarea asta! [suspinând] Dumnezeu să-l ierte! [veselă, ridicând paharul]: Hai noroc!

Insul [șocat]: Noroc să-l ierte ! Ãăă… D-zeu să-l ierte!

[Puțin mai târziu, în aceeași sală de așteptare a Poliției Rutiere, geamul ghișeului se deschide și polițistul strigă către cei din sală]

Polițistul [cu o voce subțire, efeminată]: Liniște, faceți liniște, ce-i aici, crâșmă?! Hai, treceți la rând, doar n-o să stau peste program din cauza voastră!

[Nimeni nu-l aude, gălăgie mare în continuare; polițistul ia de pe birou un perforator uriaș, masiv și lovește puternic cu el în lemnul ghișeului: poc, poc, poc!]

Preotul [auzind zgomotul]: I-auziți! Dumnezeu ne vorbește cu glas de tunet! [ Brusc, se face liniște]

Polițistul[ cu aceeași voce subțire]: Care-i primul la rând? [primul se nimerește a fi ginerele mortului, căruia i se și adresează]: Spune, dom’le, nu mă fă să pierd timpul!

Ginerele [beat, bâlbâindu-se]: Domn șef, păi…ăsta de aici [și arată către șoferul din vina căruia s-a produs accidentul] care, vedeți, e beat…

Polițistul [scriind automat]: Deci…conducător auto…în stare de ebrietate…

Ginerele: L-a ciocnit… pe ăstălalt [și arată către șoferul mașinii mortuare] care și el… e beat…

Polițistul [scrie în continuare, automat]: Ambii… conducători… fiind în stare… de… ebrietate…

Ginerele: Și care… ducea mortul…

Polițistul: Accident…soldat…cu victimă…decedată…

Ginerele: Nu, dom’ șef…n-ați înțeles…era decedat… înainte …de inimă…

Politistul: Accident soldat… cu victimă decedată… anterior impactului…în inimă…

Ginerele: Nu, dom’ șef…stați… să vă…hâc, explic…

Polițistul [uitându-se la ceas]: Ce să-mi explici, nu-mi mai explici nimic, programul s-a terminat…veniți mâine dimineță…gata, gata, afară toata lumea! Nu-s plătit pentru ore suplimentare (țipând) Afară, am spus!

[Agitație mare în sală, gălăgie…]

Polițistul: Agent!

Agentul[băgând capul pe ușă]: Da, să trăiți!

Polițistul: Evacuează sala, imediat!

Agentul: Da, să trăiți!

[Agentul intră în sala și-i scoate pe toți afară…sicriul rămâne…]

[În sală intră polțistul, cu ochii aproape închiși, ținându-se de nas]:

Polițistul: Pfuuui! Ce miros! [Se îndreaptă spre fereastră, o deschide, se întoarce apoi cu fața către sală,i vede sicriul și țipă șocat]: Aaaaaaa!

Agentul [băgând iar capul pe ușă]: Ce-i, domn inspector?

Polițistul [consternat]: Ce-i cu…ăsta aici?!

Agentul [intrând în sală, ridicând din umeri cu un aer naiv]: Pai…nu știu…da’ vedeți, zice că vine imediat…

Politistul: De unde să vină?

Agentul: De…?! [și arată de câteva ori cu degetul arătător în sus, spre cer.
Vede că inspectorul nu reacționează și continuă, de data aceasta arătând cu degetul în jos]: Sau de…?!

Politistul: Cine, istețule?

Agentul [arătând spre sicriu]: Locatarul!

[Polițistul se apropie încet, încet de sicriu, ridică foarte puțin capacul și, fără a se uita înăuntru, introduce degetul arătător și tatoneaza interiorul; schimbându-se brusc la față, își scoate imediat degetul și trântește capacul]

Polițistul: E plin!

Agentul: Cu ce?

Politistul: Cu ceva tare și rece!

Agentul [naiv]: Cu metal?

Politistul [nervos la culme]: Metalul mă-sii, m-am pricopsit în timpul serviciului meu c-un cadavru rece și neînsuflețit și pe deasupra și fără identitate!

Agentul [sigur pe el]: Să-l identificam, atunci!

Polițistul [ironic]: Cum, îl faci tu să vorbească?

Agentul [rânjind și fluturând simbolic bastonul de cauciuc]: Asta-i o problemă?! Doar n-ar fi pentru prima oară!...

Polițistul: Asta-mi trebuia acum, înainte de pensie: dosar cu cadavru fără identitate și cu autor necunoscut!…

Agentul: Păi…dacă noi avem un cadavru fără identitate, poate la colegii noștri de la evidența populației găsim o identitate fără cadavru!...

Polițistul: Mai taci, deșteptule, trebuie să scăpăm neapărat de ăsta! [Se plimbă nervos prin sală, pe gânduri; la un moment dat, pare să găsească soluția] Gata, știu ce facem! Acum, la ora asta, nu mai e nimeni la subsol, la Biroul de obiecte pierdute! Acolo îl ducem, să se spele ei pe cap cu neidentificatul !Hai, mișcă-te, apucă de sicriu și, jos cu el!

Agentul: Da’ cu amprentele noastre ce facem, domn inspector? Dacă ne identifică pe noi ca autori?!

Polițistul: Că bine zici, istețule! După ce lăsăm sicriul jos, le ștergem!

Agentul: Da’ biletul ăsta…cu vin imediat…îl lăsăm ?

Polițistul [brusc iluminat]: Îl lăsăm…stai așa…[Scoate un pix din buzunar și scrie ceva pe bilet, astfel că acum apare: VIN IMEDIAT DUPA VOI!]: Așa, să vezi ce ne distrăm pe seama fraierilor de la Obiecte pierdute! Hai, înșfacă sicriul!

[Apuca amândoi de sicriu,cu agentul înainte și se îndreaptă spre ușă. În fața ușii, agentul se oprește brusc:]

Agentul: Domn inspector!

Polițistul: Ce-i, măi ?

Agentul: Eu mor de frică!

Polițistul: Așteaptă și tu să scăpam întâi de ăsta!

Agentul: Domn inspector, dacă mor, pe mine să mă treceți la identificați, doar mă știți…

Polițistul: Știu pe mă-ta!

Agentul ( suparat): Ba n-o stiți, eu n-am avut mamă, m-am născut la orfelinat…

Polițistul (amuzat): Și, din ce-ai aparut tu la orfelinat, istețule?

Agentul (mândru): Din donații! Da’ să știți, că mai avem o problemă!

Polițistul: Ce problemă?

Agentul: Ușa e închisă!

Polițistul: Atunci, deschide-o, istețule!

Agentul: Da’ am mâinile ocupate, domn inspector!

Polițistul [lăsând jos sicriul și îndreptându-se spre ușă]: Fir-ai tu de bou, cum mama morților ai ajuns tu la poliție, măi?!

Agentul: Să trăiți, cu tramvaiul, domn inspector!

Polițistul [deschizând ușa]: Morții mă-sii de viață, îți dau un baston peste cap, de te identific una cu neidentificatul! [Apucând de sicriu]: Mișcă-te, boule, că vine primăvara și ni se dezgheață neidentificatul! [Și ies din sală]

[În aceeșsi sală, intră brusc, speriată, fiica mortului, urmată de soțul calm ]

Fiica: Taticul! Unde-i taticul, Nicule, ce-ai facut cu tăticul?!

Soțul: Ce urli, femeie, aici era!...Nu ți-am zis eu că tat-tu nu se dă dus la groapă?!

Fiica: Tăticuțul meu, unde-i tăticuțul meu?! [plângând[ Niculeee, găsește-l pe tataaaa, că nu vreau să rămân orfanăăă!...

Soțul: Și, ce vrei, femeie nebună, să-l anunț la obiecte pierdute? Ete, na, vrei să-mi mai ceară careva și recompensa pe mort?! Cine l-a luat, să-l păstreze sănătos! Că…nu de morți ducem noi lipsă!




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!