Au fost cuvinte rostite
ce s-au spart de cruda tăcere,
Și rugi fierbinți ale inimii
ce s-au scurs într-o durere.
Au fost fire de gânduri
și-au fost snopi de tăcere,
Și petale de lacrimi
ce țineau loc de putere...

Apoi sute de vise în noapte
spre stele au zburat,
Brăzdând cenușiul tristeții
c-o lacrimă de gând luminat.

Acolo, sus, eu te-am căutat
în lună, în stele, în noapte
Cu fâlfâitul aripilor unui vis
blestemat a fi spus în șoapte...

Dar tu, erai aici, jos lângă mine;
Suflet drag, mereu ai fost cu mine.