agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1630 .



La despartire
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dyadea ]

2006-04-25  |     | 



Am visat din nou cu ochii deschiși și m-am cufundat prin lumi ce le-am uitat…m-am lăsat încălzită de o sinceră și adâncă emoție ce parcă și altă dată mă-nfiora. Copilărie, de câte ori n-am mai bătut eu la porțile tale strălucitoare ce nu mai vor să mi se deschidă-n cale, măreția ta e de nepătruns. La curtea ta, eu par o fiară ce sălbatec lovesc și strig, dar chibzuiesc că nu-i de ajuns. De-aș fi fost bogată și veșnică, fără tine m-aș simți încătușată. De câte ori am fost rănită, tu rănile mi le-ai legat, de câte ori nu am fost eu jucărie pentru proști, dar tu, tu mă privești ca pe-o podoabă. De câte ori nu m-am rugat să mă lași să te mai gust, căci prea puțin te-ai arătat și timp destul ca să te caut, nu găsesc în astă lume. Ce sens ar mai avea un suflet bun și milostiv, ce-l lași uitat printre priviri viclene? Tu iei tot și nu te mai ivești vreodată? Mi-ai furat surâsurile, mi-ai înlocuit jocul din priviri cu griji ce mă apasă, pe unde să te caut, în care suflet să te descopăr? Dulcea ta amintire e acum perla vieții mele ce o păzesc cu sfințenie. Sunt un suflet care îți promite că nu te va da uitării, căci nu te-am scrie pe foi gălbenite de timp, ci pe o inimă curată ce suspină de dorul tău. Mă lași în lacrimi și durere să-mi privesc păpușele cu zâmbet împietrit, cu ochii șterși și triști cărora le-ai luat roșeața din obraji, acoperindu-i doar cu praf. Mi-e sufletul pustiu și fără tine nu pot sta, nu-i vina mea, căci nu eu te-am lăsat să pleci mai departe. Cine-o fi vrut să te aibă și n-apoi să nu te mai dea? Pe unde-mi porți tu zâmbetele și bucuriile, pe cine alini cu privirile inocente ce mi le-ai furat? De nu te găsesc ar trebui să te uit, dar cum? Tu, care-n viața mea ai fost lumină, cum aș putea să alerg fără a privi înapoi la tine? Ai fost prima blândă mângâiere de pe fruntea mea cea de copil, dar de când ne-am despărțit am rămas rece, căci aburul cald din ființa mea l-ai luat cu tine, copilărie dragă ce te-ai pierdut prin înălțimi albastre!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!