agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5411 .



Umorul, testosteronul și macho picho epigramiștii
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cafe ]

2008-07-16  |     | 



Mă pune naiba, (că pe mine des de tot mă pune naiba să-l caut cu lumânarea), deci, mă pune naiba zilele trecute și m-apuc de bădădăit pe net. Din una-n alta, dau peste un articol care zicea, printre altele, că legătura dintre umor, agresivitate și testosteron este foarte strânsă! Adică, dacă-ți crește umorul, îți crește testosteronul și viceversa!
Imediat, m-am și vazut cu două capete…dacă mă-nțelegeți…Păi, bine, îmi zic, abia mă descurc, biata de mine, cu unul, ce dracu mă fac eu cu două? Simțeam, deja, cum crește umorul în mine, temperatura a început să crească spre zero absolut, încât, înghețându-mi sângele în vene de spaimă, am început să delirez. Cum deliram eu acolo, cu ochii larg deschiși pe peretele de nord al bucătăriei, am văzut deodată scris mare, mare, cu litere de-o șchioapă: EPI GRAMA sau EPI CRAMA, nu sunt sigură, era cam ceață, că doar de aia era delir. Dacă era soare, era reverie. În continuarea delirului (că a fost lung, tare!) am auzit din perete și-un ecou, care zicea ceva de macho… Presupun că venea din Machu Picchu! Ce dracu’ căuta ecoul ăla tocmai din Anzi în bucatăria mea, nu știu! Cred că era o refulare defulată din inconștientul ce-l dețin eu în nume colectiv cu incașii. Bine că n-au venit și incașii, că nu cred că încăpeau toți în bucătărie! Niște capace aveam eu pe-acolo, dar niciunul nu era Manco.
Apoi, delirul i-a dat înainte cu niște imagini de-a dreptul șocante: pe peretele meu au apărut brusc niște epigramiști, macho de tot, că fiecare avea două capete! Sinceră să fiu, eu n-am văzut niciun capăt de ață, presupun că erau toți cu capetele în ceață, iar ceața, deja, era și ea în pâclă, așa că nu se vedea nici măcar picior de epigramist. Dar, toți erau macho! Oricum, dintre ei, cel mai latin – lover părea a fi nea Ion Ruse.
Ca s-o mântui cu delirul ăsta, zic, ia, să fac eu olecuță de yoga!
Poate nu știți, dar când faci yoga, ți se deschide un lotus în creștet, îți țâșnește ceva din cap și dai buzna în Nirvana. (Pe românește, la lotus îi mai zice și scrântitoare, pentru că, atunci când ceva-ul cela țâșnește din creștet, îți iese și capul olecuță din încheietură. Da’ numa’ olecuță!)
Așa că, după nițică yoga, cum stăteam eu acolo în Nirvana și prindeam fluturi, o văd pe coana Elena, vecina mea de la doi, la braț cu Shakespeare.
Trebuie să vă spun că vecina mea, coana Elena, profesoară de lucru manual, e mare iubitoare de cărți. Are toate cărțile de bucate ale Sandei Marin.
-Da’ bine, coană Lenuțo, pe-aista, cum l-ai prins, cu satelitul? Zic eu, verde la față de invidie.
-Da’ de unde, l-am prins cu masa, zice ea, fudulă.
-Cu masa pusă?
-Nu, cu masa cu cărți. Am învârtit masa cu cărți și, iată-l pe Maestru!
Fir-aș a’ dracu’, îmi zic în sinea mea, eu cu mântuirea prind fluturi, iar ea cu bântuirea prinde genii!
-Da’ e cam tăcut Maestru, zic, sau, l-ai prins fără sonor? Poate că masa ceea mai trebuia invârtită?!...
-L-am pus pe gânduri, dragă, zice coana Lenuța, l-am pus pe gânduri. Acum se gândește să scrie o variantă nouă la Romeo și Julieta!
-Una nouă? Da’ aia veche, ce-avea? Că mie mi s-a părut tare bună…
-Ei, și tu! Julieta era minoră…În plus, în varianta nouă, eu am un rol major!
-Aaa, zic, mata o să fii doica!
-N-ai ghicit, dragă, eu o să fiu Julieta!
Când am auzit una ca asta, să mor și alta, nu! Deja vedeam afișele la teatrele mari: Romeo și Lenuța!
Așa c-am lăsat baltă și Nirvana și m-am dus pușcă la medicul de familie. Ãsta m-a trimis, cu testosteron cu tot, nu știu de ce, la psihiatru.
Acum sunt bine. Cu umorul stau mai prost…
În încheiere, vă dau câteva sfaturi, pe post de concluzii:
1.Vă recomand cu căldură, când simțiti că vă crește testosteronul, adică umorul, să nu mergeți la psihiatru pentru tratament, ca mine, ăștia vă distrug baza de date veche și vă bagă în loc alte date, mai bâzâite. Mie nu mi-au distrus decât datele, că n-aveam nicio bază. De aia am revenit iar la baza siteului, cu data de azi cu tot.
2.Neștiind dacă testosteronul ăsta e molipsitor sau nu, mă autodeclar septică și intru în carantină. Nu-mi arătați ușa, c-o văd și singură.
3.De azi mă las de spiritualitate și mă apuc de spiritism. Așa că...fug să-nvârt dulapul. Cine știe, poate am noroc și-l prind pe Platon?!


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!