te regăsesc de fiecare dată-n crugul
nondependențelor orfee
premeditîndu-ți lapidarea
mental arunc cu pietre-n tine
dar
se sparg și meteoric ard
în atmosfera noilor speranțe
și-n fiecare iar
frica ideei
complexului vinovățiilor mă scapă
d-eventualele păreri de rău
și-mi oblojesc tăcut cu grijă rană
mereu făcută de năravul tău
...........................
de tine fug la tine mă întorc
de tine sînt sătul de tine-mi este foame
mă arzi în jar și frig congelator
de tine-s plictisit de tine-mi este dor
de tine-s vindecat și-atunci de ce mă doare

te mai trăiesc să te omor
să poți să te renaști să ne-ntîlnim din nou
și după noaptea următoare