în plină vară vă zic

e toamnă tîrzie și-i frig
ca frunzele-s visele mele
sînt știrb bătrîn chelbos și ghebos
dar încă mai cred că-s bățos
după atîtea nesuferite belele

nu știu cum dracu
dar ele tot vin
ca pe-o conductă în pantă
și gîlgîie fîsîie năclăite-n venin
cred că sînt glume
le iau în răspăr
dar ele sînt seci fără poantă

mă gîdilă parcă pe creier oftica
sînt la naiba cum sînt și n-aș vrea
dacă destinul ar fi o muiere
aș otînji-o peste buci cu-o nuia