azi mătur prin curtea poeziei
maruntă și albă
floarea mea de măr

*
monoton început cuvinte prăfuite-ntr-o litanie
doar aparentă, grația zace ascunsă în gesturi lascive
mătura face harșt harșt pe pământ de când lumea
port papuci de casă
și-un capot vechi pe suflet

hehehe
sunt bătrâna din spatele porților
(desigur mă alint porțile nu există mereu
însă întotdeauna există un câmp mare și verde)

*
măi fată zice lumea tu cânți
nu mă crede
eu lumesc zici tu
nu te cred

dar sigur am ostenit

*
până acum
m-ai păcălit în fiecare an
c-o mușcătură în jumătatea roșie:
tu făceai dragoste și mă lăsai grea
măr din floare
eu
fraiera
te lăsam
ușor

*
prea mulți prunci
prea multe nașteri
prea multe flori pe jos

de azi sunt sterilă
mi-am crestat pe față contururi
cu forma dinților tăi
zgârieturi subțiri cu sânge alb și roz și mărunt
un cuib pentru mugur
un rid pentru creangă

în sfârșit mă odihnesc
blestemând cuminte
să nu-mi poți uita niciodată
primăverile
mușcând din floare

nu mă mai scutur