un ceas...
ceasornic neîntors, fără minute
ticăind fără rost,
dator timpului ce a curs
ca un poem desuet - pe filă-ngălbenită,
prăfuită, uitată...
ca batista bunicii, brodată,
umil - destrămată,
păstra mărgelele pierdute de pe ață,
ce-i amintea de mersul ei la horă...
o oră...
măsura amitirilor păstrate
ca-ntr-o păstaie, drept aliniate
și crude...
amărui ca buzele de fată
ce n-a gustat iubirea, vreodată
dar ce contează clipa?
deja s-a scuturat
pe caldarâmul ce-l strivim, toți deodată,
între chinul de a se pierde
și fericirea de a se naște...