Caut agonizant un punct de plecare spre o nouă iluzie de unde să pot înălța un zmeu! În totalitate, punctele din drumul meu sunt suprapuse perfect peste finalurile fatidice.
Dacă ar fi cu putință aș schimba destinul unuia dintre aceste puncte încercând sublima transformare într-un banal semn de mirare. Astfel aș putea continua opera ce-mi refuză realitatea. Să înalț un zmeu care să contureze pe cerul nopții, legând imaginar stelele, chipul tău, zâmbetul tau, sufletul meu.
Fatidic și ireversibil, vom atinge anonimatul prin același final, la capăt de cale lactee, locul unde se sting definitiv stelele.
Acolo, la împreunarea dintre cer și pământ îmi apare conturat destinul. O formațiune de puncte. Le numesc iubirile mele efemere.
Trist pentru mine îmi pare când oamenii le privesc cum cad și își pun în șoaptă dorințe.

august, 2008