Despre zen și ortodoxism
(334)
Remarc câteva similitudini între preceptele ortodoxiei si cele ale filozofiei( modului de trai) zen, și anume:
- dispreț față de faimă și față de avere;
- dezgust față de lux și de putere;
- să ai în permanență în vedere caracterul efemer al vieții și deșertăciunea mizeriei, a zbaterii, omenești.
Mă bucur de această ...întâlnire!


Despre dorul de pustnicie
(335)
Mă simt stingher...
Îmi doresc, adesea, o viață solitară, undeva în munți: neștiut, nevăzut, departe de orice așezare omenească, un loc unde să pot medita în liniște, având în urechi doar susurul apelor curgătoare și trilurile păsărilor cântătoare.
Dar cum să pot înfăptui așa ceva?



Despre amărăciune și oboseală
(336)
Mi-e inima obosită de atâtea griji, unele prisoselnice, apăsarea lor fiind însă sufocantă, cotropitoare.
Prea multe mâhniri și ispite îmi împresoară traiul...
Mi-e conștiința încărcată și simt un gol în suflet.
Trebui-va să inițiez o campanie de stârpire a acestora!
...Doamne, ce frumos ninge în acest amurg!
Ninsoarea și ploaia: atât de potrivite sufletului meu...


Despre efectul poligamiei
(337)
Monogamie, poligamie: cuvinte...Vorbind însă de poligamie, gândul mă trimite la erotism, în cazul monofidelității mintea mea rămâne ancorată în zona dragostei.
Se pare că aventurile extraconjugale creează un... mic sentiment de vinovăție care, odată partenerul sau partenera revenită acasă, face ca cel cu musca pe căciulă să se simtă dator(datoare) să se poarte mai atent cu jumătatea, ceea ce, zice-se, ar consolida căsnicia.


Despre dorul de alte vremuri
(338)
Port în mine o nestăvilită dorință, aproape dureroasă, pentru vremuri netrăite de mine: îmi e dor de anii copilăriei bunicilor, apoi ai părinților mei...
Mai apoi, duc dorul anilor de la începutul claselor mele elementare.
Îmi amintesc perfect de prima zi de școală când, desculț, în pantaloni scurți, având pe umăr o traistă verde, cu materialul țesut de mama la război, am purces pentru prima dată la școală.
Aveam, în „geantă”, două caiete: unul cu pătrățele, altul cu linii, precum și acel caiet de caligrafie de clasa a întâia; alături, mai era un penar din lemn, conținând un toc cu peniță, iar într-una din mâini aveam călimara cu cerneala albastră.
Cu această...logistică am pornit în lumea cunoașterii.
Desculț fiind, luni de zile am avut tălpile înnegrite de motorina cu care era unsă dușumeaua clasei...
Mirosul pardoselii îl am și acum în nări.


Despre părerea mea în ale prieteniei
(339)
Temperamental sunt înclinat înspre solitudine, predispus la mânie cruntă, aprigă.
Firea mea impulsivă, imprevizibilă câteodată, respinge apropierile...
Nu cred în prieteniile dezinteresate, sincere...


Despre timpul prezent
(340)
Importanța zilei de azi, a zilei curente, a momentelor acum în derulare!
Nimic nu ar trebui să valoreze mai mult decât această zi...
Totodată, nu atât de multele-mi probleme imaginare ar trebui să mă frământe, și încă atât de intens, ci, mai degrabă, acelea reale și imediate.
Prea mult mă preocupă, mă doare faptul că va veni o primăvară de care nu o să mai am parte, pe care nu am să o mai văd când, normal, ar fi să mă bucur de cea prezentă.
O prudență egoistă, de a nu risca nimic, m-a lipsit de multe frumuseți și bunătăți ale vieții.
Uitându-mă veșnic ori mult prea îndărăt, ori mult prea înainte, mă și mir cum de nu am capotat.
Sufocat între trecut și viitor, mă simt ca între ciocan și nicovală, în această ipostază tot prezentul devenindu-mi un calvar.
Nu teama, ci zădărnicia zilei de mâine îmi taie elanul astăzi, certitudinea că mâine va fi tot așa și, dacă toate merg...bine, va fi și mai rău!
Nimic nu e sigur în această viață, în afara de acel ceva care o transcende.


Despre o poveste
(345)
Aseară Ida încercând să istorisească nepoatelor ei povestea cu lupul, capra și cu varza, se împotmoli atât de rău, în derularea logică a poveștii, încât nu reușea nicicum să salveze ba capra, ba varza!
La rugămintea ei o scot din impas, salvând astfel: capra, varza și pe...Ida!


Despre sex și dragoste
(346)
Rețin, aici, o foarte bună nuanțare a conotațiilor celor doi termeni- sex și dragoste:
- Deosebirea între sex și dragoste, afirmă un cunoscător în materie, ar fi una de fond, anume: atunci când faci sex, dezbraci numai trupul, pe când atunci când faci dragoste, îți dezbraci și sufletul...
Frumos spus!


Despre o zi aniversară
(347)
Liceul din orășelul meu natal împlinește 50 de ani de existență, prilej cu care ne revedem, iată, colegi din diverse promoții, precum și dascălii, încă în viață, care au predat aici de-a lungul deceniilor.
Mare surpriză, imensă stupoare: nu ne recunoaștem, noi între noi, foști absolvenți ai diverselor promoții...însă și mai mare devine uimirea atunci când reușim să recunoaștem pe câte un profesor puternic marcat de trecerea anilor: procesul acesta este precum o întoarcere în timp, cu personaje ușor caricaturizate de către zeul Cronos.
În mod evident, pe toți cei aici prezenți: foști elevi și vechi profesori, ne încearcă nostalgii răvășitoare: șocul contrastului dintre imaginea veche, de acum patru decenii, și realitatea cea prezentă, cu dascăli îmbătrâniți, doar umbră a ceea ce au fost cândva, m-a cutremurat...
Prezentul este o palmă dată trecutului ingenuu...
Suportând greu acest această zguduire, plec mai devreme de la această întâlnire, dorind să îmi cruț vechile-mi icoane ascunse într-un tainic ungher al sufletului meu. Plec înainte ca realitatea cea necruțătoare, timpul, să îmi facă zob reprezentări mult prea dragi mie despre alte vremuri apuse.
Întâlnirea a fost o aspră reîntoarcere în trecut, cu prezentul manifestându-se în chip nemilos.
...Foarte mulți colegi, din cele peste patruzeci de promoții ale liceului, nu au avut curajul confruntării, poate din comoditate, jenă, ori din lașitate.
Astfel, sunt clase, promoții, care nu au niciun absolvent prezent la festivitate, altele doar câțiva, precum a noastră clasă: șase persoane, împreună cu dirigintele!
Îmi este puțin teamă de astfel de întâlniri!...
Ingerința timpului este tulburătoare...


Despre scurgerea timpului
(348)
Aceste vremuri, bizare și tulburi, tind să atenteze violent asupra echilibrului meu sufletesc; în pofida acestei realități, încerc să fiu vesel și calm, chiar și în momentele mele mai disperate.
Încet...dar sigur, îmbătrânesc: aceasta-i legea, nu este altă cale; natural, acest fenomen nu este un prilej de mare bucurie!
Mă gândesc că e mai rău să nu îmbătrânești...
Nu îmi vopsesc nici părul și nici mustața(devenită colilie!).
În schimb, am grijă, mă străduiesc, să îmi mențin tinere: sufletul, mintea, ceea ce nu reușesc chiar de fiecare dată; fac însă eforturi...
Asupra mea, vremea își lasă amprenta prin spiritualizare și sensibilizare pronunțate, însă și prin...materializare: îngrășare!
Dacă de trup nu mă preocup prea mult, încerc să nu uit să îmi cruț sufletul: în timp ce trupul coboară, mă zbat să îmi ridic sufletul!
Caut, încerc să nu fiu niciodată grăbit, îngrijorat!
Încerc să evit, atât cât pot, melancolia, pesimismul, iritarea, mânia, ura, invidia, gelozia, neliniștea, marea emotivitate: dar, numai ușor nu îmi este!


Despre cămări
(349)
Biblioteca: cămara sufletului meu...
Cămara propriu-zisă, cea alimentară, goală de-ar fi, nu m-ar neliniști într-atâta precum sărăcia, ori absența bibliotecii proprii.


Despre un gând...
(350)
Să te formezi dintr-o materie precum sperma, într-un pântec de femeie, alături de urină și de fecale!
Apoi, să te dai...grande!